Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Articolul
[Proză]
de Traian Calancea [alte lucrari ale acestui autor]
În biroul redactorului şef se lăsase liniştea. Cei patru bărbaţi, care ocupau locurile din jurul unei mese rotunde, fumau preocupaţi de ultima frază rostită:
- Dacă nu găsiţi subiecte, care să capteze atenţia publicului, vânzările publicaţiei noastre vor scădea şi veniturile noastre, de asemenea.
Prin fumul gros de ţigară, în fereastra îngustă a biroului, se zărea lumina palidă a dimineţii. Toţi tăceau, ştiind prea bine că munca lor se măsura în numărul de exemplare vândute. Ieşeau pe piaţă prea multe publicaţii, cele mai multe chiar de foarte proastă calitate, ca şi conţinut, dar susţinute cu cine ştie ce fonduri şi pentru ce interese. Ei ştiau prea bine că publicaţia lor nu era mai deocheată şi că rezita doar datorită titlurilor de senzaţie de pe prima pagină şi fraierii doritori de senzaţii tari, până se dezmeticeau, cumpărau… Prima pagină apărea întotdeauna cu articole de genul:; „Violator din pădurea Caba”, „Hoţie la drumul mare”, „Crimă abominabilă”, „Miracolul din satul Pocreaca”, „Cadavrul dispărut”, „Crimă şi sex”, „OZN-uri în deriv㔠etc. Cei avizaţi erau foarte puţini, restul, în majoritate tineri, fără o pregătire literară corespunzătoare, cumpărau orice, mai ales dacă mai apărea şi vreo fotografie sexy. Specialistul în fotografii era un cartofor de carieră, inginer zootehnist, căruia nu numai că nu-i plăcea viaţa la ţară, dar se vede treaba că nu-i plăcea nici munca. Mucalit, dotat şi cu puţin umor, scotea articole dubioase despre nişte întâmplări şi aventuri sentimentale, care nu avuseseră lor niciodată şi nicăieri. La început, toată lumea se mira ce fel de femei erau acelea, care apăreau goale şi în poziţii „studiate” în fotografiile lui, cum de acceptau să fie fotografiate şi mai ales, cum şi pe ce, le plătea… După un timp, fotografiile au apărut din ce în ce mai rar, în cele din urmă nemaiapărând de loc. Misterul s-a elucidat la o… băută straşnică, când domnul ziarist, enervat de câţiva tineri companioni, le-a aruncat-o în faţă:
- Bă, proştilor, orice fraier ştie că un pachet de cărţi porno nu are mai mult de 52 de figuri…
După această întâmplare, era cunoscut mai mult sub porecla de Casanova, lucru care nu-i displăcea. Acesta era cel mai neliniştit dintre cei patru din jurul mesei, deoarece nu ştia ce să mai inventeze, fiind într-o criză de inspiraţie acută. Bosul, adică redactorul-şef – că directorul era parlamentar şi nu trecea decât rar pe la gazet㠖 i-a pus în vedere, deja, că-l pune pe liber, dacă nu produce. În dreapta sa stătea parcă adormit un alt personaj ciudat, cu părul ciufulit, cu ţinuta neîngrijită. Ţigara aproape că se terminase, scrumul căzuse pe foaia din faţa sa, dar el părea să nu sesizeze. Şi totuşi se mişcă alene şi rupse tăcerea:
- Eu zic, şefu, să nu ne băgăm prea mult în politică că nu ştii cine naiba vine după… Nu pot să mă iau, mai tare, de guvernanţi sau de parlamentari, că toţi au relaţii şi te trezeşti pe drumuri. Cum să fac eu o listă cu cei care fac afaceri necurate? Mi-ar fi mult mai simplu să-i notez pe ăi, doi-trei, care nu fac… Un râs gâjâit de alcoolic îi readuse pe toţi la realitate:
- Bă, Politică, parcă te văd la Instambul, spălând maşini.
Politică, poreclit aşa după subiectele pe care le aborda de obicei, râse şi el, dar mânzeşte. Era fiu de ţăran şi stirpea lui îl proteja la impactul cu societatea. Temător şi prudent, articolele sale, bune în esenţă, băteau apa în piuă, preamărind măsurile luate de guvern pentru ridicarea nivelului salariilor, pentru bunăstarea naţiunii, pentru o nouă protecţie socială, etc. Titlurile erau tot explozive: „Nouă iniţiativă a guvernului”, „Noi creşteri ale salariilor”, „Privatizarea, o nouă sursă de venituri”,„Politica guvernului, în sprijinul pensionarilor”, „Poliţia, e cu noi” etc. De profesie tehnician în industria laptelui, îşi pierduse slujba în urma privatizării Fabricei de produse lactate, care fusese cumpărată de un grec, şi apoi închisă, ca să nu-i facă concurenţă celei din Grecia. Astfel, tot oraşul mânca acum caşcaval grecesc, la un preţ dublu, şi de calitate mai proastă. De atunci se cam ţicnise şi se apucase de ziaristică, ca să se poată întreţine. Ce putea să facă omul, la cei
50 de ani ai săi, şi, care toată viaţa, făcuse caşcaval? Să se facă moaşă?
Alcoolicul, care râse mai înainte, era profesor de limba română, dar nu lucrase nici o oră la catedră. Înainte de 89, ca să nu prezinte la postul unde fusese repartizat, într-un sătuc din Moldova, se angajase pedagog la un internat de fete, în oraş. Mergând odată cu fetele la scăldat, la un iaz, domnului pedagog i se puse „pata” şi se jură în sinea sa să n-aibă linişte sub soare dacă-i scapă vreuna… Şi totuşi, una i-a scăpat, care a şi vorbit, şi, astfel s-a trezit dat afară pentru tentativă de viol. La revoluţie, beat fiind, l-a luat valul lumii înainte, de era să ajungă… erou. Avea certificat de revoluţionar, iar aici, la redacţie, nu scris nimic, decât că, fiind tare în gramatică, corecta toate articolele. Bea orice şi oricât, dar era respectat, pentru că, fără viza lui, nu apărea nimic. Profesorul, căci aşa dorea să fie numit, avea un scris frumos şi talent în baliverne. Era mijlocitor în idila de dragoste dintre redactorul şef şi soţia directorului gazetei, el le redacta la amândoi scrisorile de dragoste, le purta corespondenţa, îi ameţea şi-i sucea, aducându-i la disperare în amor, astfel încât „doamna” plângea de multe ori la pieptul profesorului şi în braţele lui, disperată c㠄motănelul”, cum îl alinta ea pe amant, vrea s-o părăsească. Motănelul dădea de băut oricât, numai ca să se împace. Împăcările şi despărţirile curgeau lanţ, astfel că profesorul, când se sătura de dragoste, se ducea la băut, când se sătura de băut se apuca iar de dragoste. Între proşti se trăieşte întotdeauna bine, mai spunea profesorul, temându-se totuşi de apariţiile neaşteptate ale parlamentarului – director, care nici el, însă, nu dădea în clocot de deştept.
Cel de al patrulea personaj de la masă era redactorul-şef, adică bosul cum îi ziceau colegii. Un bărbat  înalt, voinic, cu o faţă inexpresivă, de o incultură crasă, dar care se credea teribil de deştept. Era fost ofiţer din MAN care făcuse nu ştiu ce boroboaţă în 89 şi căruia prietenul său parlamentarul îi asigura acoperire şi protecţie. Răsplata… aţi văzut care e. Bosul scria şi el câte ceva, ce semănau a rapoarte de constatare. La relatarea unui furt de cai, dintr-un sat de ţigani, o frază rămăsese celebră: „Sergentul major Jijie l-a arestat în zorii zilei de sâmbătă pe subsemnatul Săcărică Biju, în ograda căruia s-a descoperit un cal, ce răspundea la numele de Fulger…” – bineînţeles că profesorul se făcuse că nu vede gogomănia şi-i dăduse drumul la tipar-. Cum necum, publicaţia mergea înainte, dar acum intrase într-un impas, vânzările scădeau îngrijorător, iar cei patru stăteau de cu seară şi căutau soluţii de redresare. Ideea de bază era publicarea unui articol în serial, pe care lumea să-l caute, care să fie, cât de cât, veridic şi credibil, care să incite la lectură. De cine să te iei? De guvern? Exclus. De parlament? Exclus. De poliţie? Asta mai lipsea… Ideea salvatoare fu tot a bosului:
- Minerii! Ei sunt salvarea noastră. Articolul de fond de mâine va deschide seria de interviuri cu Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului şi se va intitula „De vorbă cu Miron Cozma – luciferul huilei”.
- Cine dracu te crezi, bos? Cum o să stea de vorbă el, cu unu ca tine? Şi, dacă e arestat, ce faci cu articolul? Şi, apoi, nu luciferul huilei, ci luceafărul huilei. Ştii ce înseamnă lucifer? – remarcă grav profesorul.
- Tot un drac – o nimeri, fără să vrea, bosul -. Şi, apoi, nici nu e nevoie să-l cauţi şi să te rogi, să te primească. Tu scrie c-a zis ceva, el află şi, dacă nu-i convine, te caută el. Dacă articolele încep să apară şi este arestat între timp, tot el te va căuta sau se va plânge, că i se interzice contactul de presa. Am hotărât: Tu, profesore, te vei duce în Valea Jiului să te familiarizezi cu situaţia de acolo şi cu ceva realităţi. În rest, puneţi mintea la contribuţie. Scrie tot ce vezi, da… vezi, ce scrii… La muncă!! („În grădina lui Dumnezeu”, Traian CALANCEA)


Comentariile cititorilor
Mircea Puscasu [06 September 2006 | 16:49:45]
L-am cunoscut personal pe autor in Saveni, cu ceva timp in urma. Am realizat un scurt interviu pe banda magnetica si i-am facut doua fotografii. Mi-a daruit cea de-a doua sa carte cu autograf. Daca nu gresesc se numeste,, Atentat la moralitate,, si am citito cu mare interes. Este ocarte buna , referitoare la evenimente din viata noastra, bine scrise cu umor dar si moralizatoare.
lbmgEcrIXJc [08 May 2016 | 10:30:47]
Obamas regime knew that Herman Cain would beat Obama, hands down. I was disappointed that they drove him out of the race. He is smart, a businessman, and knew how to get this country back on track. Most of al#28l&30;.he cares for the U. S. a.
m2cYDZeC [08 May 2016 | 23:41:14]
I love the books! I am new to scrap booking/ card making and have gotten some wonderful inrotsaiipn from all of the talented artists such as yourself1 Thanks for the chance to win! http://krbrzrkn.com [url=http://kxklozsc.com]kxklozsc[/url] [link=http://qecucmnp.com]qecucmnp[/link]
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Când amatorismul primează profesionismului      [Editorial]
de Ioan Rotundu
Nu-i nimeni      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Articolul      [Proză]
de Traian Calancea
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Viorel Buliga
Carte poştală      [Schiţe]
de Elena Florica Şuster
Dis de dimineaţă      [Schiţe]
de Viorel Buliga
Naşul      [Proză]
de Traian Calancea
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Românul şi periuţa      [Pamflet]
de Ionel Bejenaru
Aventură      [Proză]
de Vasile Fetescu
Oaia social-democrată      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Moldova literară      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
Mihai Munteanu – Antologia versurilor dragi      [Scrieri documentare]
de Ionel Bejenaru
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Dumitru Lavric
Bărbaţii altor femei      [Proză]
de Elena Cardaş
Amintiri cu chipuri, locuri şi întîmplări      [Schiţe]
de I.D. Lăbuşcă
Locuri şi legende      [Scrieri documentare]
de Dumitru Lavric
Lacrima ploii      [Reportaj]
de Adelina Fulga
Eseu cu… fericirea în dragoste      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Petru Manoliu – un mare eseist şi publicist remarcabil      [Eseu]
de Paul Ungureanu
Pupăza din tei      [Poezii şugubeţe]
de Dumitru Monacu
Insulte grave      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
Răspundere      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
Crocodilul de Botoşani şi Moş Nicolae 2005      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Cartea cu anecdote circumscrise      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Birtul lui Radu      [Schiţe]
de Ioan Rotundu