(fragment)
Gogu şi Gina, o pereche cu pretenţii,
doi nătăfleţi inculţi, dar băftoşi, şi-au planificat un concediu la
munte, în urmă cu mulţi ani, dar nu au putut merge din lipsă de bani.
Acum însă, parveniţi, privatizaţi cu o băcănie, au reuşit să adune ceva
bănuţi, atât cât să-şi continue activitatea profitabilă, cât şi să-şi
permită mult visatul concediu la munte. Pregătirile erau în toi, când
Gina a început să acuze nişte dureri de spate. Asta, i-a determinat să
aleagă o staţiune specializată în tratamente reumatice, astfel ca să
îmbine utilul cu plăcutul, odihna cu tratamentul. Gina, cel puţin, era
fericită şi pentru escapada propriu-zisă şi pentru faptul că vor fi mai
mult împreună, şi mai în atenţia lui Gogu, care, prins de trenuri, o
cam neglijase. Ea, fată cu „prinţipuri”, obişnuia tot timpul să-i spună:
- Gogule, să nu mă traduci niciodată, că te sinucid. Să nu te duci cu alte putori, că doar mă ai pe mine.
- Lasă Gino, nu fi îngrijorată, că eu nu-s genul să mă dau la toate proastele. Eu te am pe tine şi mi-ajunge.
- Jură, Gogule!
- Să n-am parte de tine, dacă te mint.
Şi-au
făcut cu grijă bagajele, şi-au luat bani pe îndestulate şi uite-aşa,
într-o seară de vară, pe un timp splendid, cei doi filfizoni au poposit
în staţiune, primind cum era de aşteptat o cameră bună, confort I. Gina
era în culmea fericirii. Învăţată acasă cu WC-ul în fundul ogrăzii şi
cu apă de la fântână, copleşită de luxul din cameră şi amenajarea băii,
de bucurie şi fudulie, a dormit vreo trei nopţi cu lumina aprinsă în
baie. Ziua se plimbau prin staţiune, mergeau la tratamente, frecventau
cârciumile, discotecile, ce mai, se simţeau în al nouălea cer.
- Gogule, eu zic să nu mai mergem la împachetări cu nămol.
- De ce, dragă?
-
Păi nămol avem destul, şi acasă, în grădină, când plouă. Ne-om mâzgâli
acolo, tot anul, de ne-om sătura… Aici, e pierdere de timp. Mai bine
umplem timpul cu altceva.
- Că bine zici. Uite, eu m-aş duce cu
băieţii de la parter, la un pocheraş, că mi-e dor, iar tu poţi merge cu
vecina de cameră, la cumpărături, prin magazine.
- Şi mă laşi să-mi cumpăr blana de oaie, pe care ţi-am arătat-o ieri în vitrină?
- Orice, puişor!
- Gogule, o fi adevărat că oile sunt animale proaste?
- Da, mieluşica mea.
(Traian Calancea – volumul „În grădina lui Dumnezeu”)
|
