Am păşit pragul Liceului Oltea Doamna Iaşi în iarna anului 1948 când am dat în particular clasa I de liceu. În toamna aceluiaşi an eram elevă în clasa a VI-a elementară a liceului de fete nr. 1 Iaşi denumirea de atunci a Liceului Oltea Doamna şi am urmat cursurile acestui liceu până în anul 1954, când am absolvit clasa a XI-a B, adică am absolvit liceul.
În toţi aceşti ani de şcoală am fost elevă a seriei B care întrunea multe elemente cu o minte ageră şi cu hărniciei pentru carte.
Viorica Cortez, actuala solistă de operă de renume mondial, a fost una dintre colegele mele pe tot parcursul şcolii.
Anii mei de început de şcoală i-am absolvit în gama notele până la 10, cei de la sfârşit în gama notelor până la 5.
Noi, elevele de atunci, promovam fiecare clasă numai prin susţinerea examenelor la toate materiile imediat după sfârşitul anului şcolar, admiterea în liceu fiind un alt examen obligatoriu.
Îmi amintesc faptul că la sfârşitul clasei a VII-a mergeam la examenul de istorie, materie la care aveam câteva lecţii finale neaprofundate. Eram ambiţioasă, aveam note bune la toate materiile şi îmi plăcea să învăţ. De aceea în drum spre şcoală, trecând pe lângă Biserica 40 de Sfinţi care se afla pe strada cu acelaşi nume, am spus cu toată puterea fiinţei mele: Doamne, dacă exişti, atunci să iau 10 la examenul de istorie. Şi 10 am luat.
Examenul a fost parcă o joacă. Profesoara mi-a
|
pus câteva întrebări la care am răspuns pe nerăsuflate, mi-a zâmbit şi am terminat examenul.
Încă din clasele elementare am aflat că pe lume există nedreptate când surorile Lucinescu trebuiau să fie exmatriculate fiindcă mama lor era duşman al poporului. Adică fusese proprietara blocului de pe colţ cu farmacie la parter de la Sfântul Spiridon din Iaşi. Atunci m-am întrebat pentru prima oară Doamne, oare mulţi neoameni are neamul românesc?
Directoarea liceului a fost mai întâi Doamna G. Hagi, profesoară de geografie.
În cursul anilor de şcoală am avut profesoare de renume la diverse obiecte de studiu: la limba română d-ra Viorica Mancaş şi doamna Eugenia Vasilescu, la fizică doamna Ţimpoc, la matematică doamna M. Marinescu şi doamna Ungureanu, la ştiinţele naturale d-na Ecaterina Constantinescu, la geografie d-na Ana Popovici, la istorie d-na Emilia Zaharia, arheolog totodată.
Toate aceste cadre didactice cu o perfectă pregătire profesională şi metodă de predare le am şi astăzi prezente în memoria mea.
În mod deosebit doresc să relev lecţiile de istorie ale d-nei Vancea care depăşeau cadrul unor lecţii de înaltă ţinută. Profesiunea mea o datorez profesoarei mele din toţi anii de şcoală Natalia Condurache, pe care am adorat-o cu trăinicia şi puritatea sentimentelor proprii adolescenţei.
De altfel multe dintre noi elevele aveam pasiune pentru câte o profesoară şi astfel profesiunea noastră era hotărâtă.
Împletiţi cu amintirea părintelui meu pe care l-am pierdut la câteva luni după absolvirea liceului, anii mei de şcoală rămân perioada cea mai frumoasă din viaţă. (Elena Florica ŞUSTER)
|
