M-am regăsit cu o fostă colegă de la Liceul Oltea Doamna (Liceul nr. 1 de fete) din Iaşi. Colega mea când a absolvit Facultatea de Medicină a fost repartizată în Botoşani, oraşul parcurilor pe atunci. Ne-am bucurat de întâlnirea noastră şi m-a invitat s-o vizitez într-o duminică la prânz. Am dat curs invitaţiei şi ne-am bucurat să povestim ce-am mai făcut de când ne-am despărţit la Iaşi apoi masa s-a umplut de bunătăţi şi a început ospăţul.
Salata asta de boeuf am făcut-o din nişte ouţe aduse de o bătrânică, anunţă gazda. În acea clipă mi s-a pus un nod în gât. Fără îndoială că acele ouă le putea mânca şi bătrânica sau le vindea pentru a-şi cumpăra cele trebuincioase. Cu greu am ajuns la sfârşitul prânzului.
Mama unui chirurg îmi povestea că atunci când
|
fiul ei a absolvit Facultatea e Medicină şi a început a profesa, se oprea la căpătâiul bolnavilor li le alina durerea cu o vorbă şi cu prezenţa. La scurt timp însă când chirurgul trecea prin saloanele spitalului, când erau un vaier de durere şi lacrimi, lui i se părea că bolnavii râd. Mi s-a părut cinic. Într-o familie de medici am primit sfatul că singura profesie bănoasă este medicina, căci mereu sunt oameni bolnavi.
În schimb cunosc un medic internist care dă consultaţii gratuite la cabinetul său particular, persoanelor cu un venit modest.
La Bucureşti un medic pediatru ortoped, Profesorul Alexandru Pesamosca, cunoscut şi sub numele de Tat Pesi, renumit în domeniu, face operaţii dificile fără să primească bani sau atenţii de la pacienţi.
Totdeauna am spus că idealiştii fac viaţa frumoasă. (Elena Florica ŞUSTER)
|
