Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Muribunda
[Proză]
de Viorel Buliga [alte lucrari ale acestui autor]

Într-un rând, în Găuroaia s-a întâmplat o stupizenie. Două surori s-au sinucis din pricina aceluiaşi bărbat. Ohoho!…
Iar cătunul câteva zile la rând fu invadat de o armată de anchetatori, zarvă, etc.
Printre ziariştii adevăraţi, ce-şi făceau meseria, iacătă că se infiltrase şi o femeie foarte urâtă şi rea la suflet, tanti Aspazica, o baborniţă unsă cu toate alifiile, care o buşi pe maică-sa, o putreziciune de aproximativ 100 de ani, în maşină, vrând s-o bage pe gâtul vreunui văduvoi, să i-o ia de pe cap.
Deci, ajungând cu Dacia ei la Găuroaia, se interesă de acest lucru şi oamenii o îndrumară spre stâna lui Spray.
Sătenii ştiau că trăieşte singurel ca un haiduc, pe un vârf de deal, veghindu-şi cu drag oişoarele lui şi fusese părăsit de familie, dar nu din cauza lui.
Tanti Aspazica ajunse repede la stânca indicată şi îl căută din priviri pe baci.
Zări un unchiaş piticuţ, murdar ca un mistreţ şi cu părul zburlit.
- Tocmai am picat calde din America! – cloci tanti A. o minciună când dete cu ochii de Spray. Ne puteţi da un interviu?
- Dar despre ce? – le privi cu ochii lui verzi Spray.
- Cum despre ce? – se indignă ziarista cea cu părul putred şi cu faţa înecată de unsori. Despre cele două brave martire.
- Da, am auzit… mârâi Spray nemulţumit, privind bătrâna cea slută şi auzind cum geme o alta şi mai slută în maşina de alături.
- Care e adevărul? Seduse şi părăsite… Aşa procedaţi cu toţii, naţia asta afurisită a bărbaţilor. Vă satisfacem poftele murdare şi când vă săturaţi de noi, ne azvârliţi la containerele cu lături.
- Nu chiar toţi, doamnă dragă! – o opri scurt ciobanul. Uite eu, de exemplu, m-am căsătorit de două ori şi am dat nevestelor mele, toată averea mea. Dar n-au fost mulţumite nici aşa. În cazul meu, e invers…
- Şi zici că eşti singurel? – îl privi gânditoare baborniţa cu cercei.
- Da!
- N-ai mai vrea o a treia mireasă?
- Dumneata?
- Nu eu. Căci eu am un rinichi ciuruit de gloanţele primite de la fostul soţ într-un moment de gelozie. Eu nu mai pot îndeplini funcţiile obligatorii ale unei neveste, din păcate. Mama…
- Cadavrul ală din maşină?
- Da, ea, dar încă mai respiră. Se scapă uneori pe ea, uneori este şi lucidă şi atunci te prăpădeşti de râs când îţi povesteşte întâmplări de-ale ei din grădiniţă.
- Şi ce zestre are? – se interesă Spray.
- Are pensie de urmaş de pe urma tătâne-meu că ea biata a fost casnică toată viaţa şi m-a educat pe mine. Şi straiele de pe ea. Apartamentul ei îl păstrez eu că nu am unde sta în altă parte. O vrei? E o afacere cinstită şi profitabilă de ambele părţi.
- Dacă moare, cu ce o îngrop?
- Vinzi vreo două oi…
- La asta nu m-am gândit… Bine, sunt de acord, o iau. Acum hai s-o ducem să zacă în stână, pe o mână de paie, să n-o mănânce muştele…
- Hai… Aşa şi făcură.
- Doamnă dragă şi scumpă, îi mai spuse Spray aceleia ce reuşind să scape de povară atât de uşor, se grăbea să şteargă putina.
- Doamnă dragă!…
- Da, ce mai vrei, băiete? Scoase capul din portiera maşinii tanti Aspy, gata de plecare.
- Să vă anunţ când îi fac îngropăciunea?
- Nu, nu te deranja… Am încredere în tine, iubitule. Şi zicând acestea, ziarista dispăru într-un nor de fum.
Dinspre stână se auzeau gemete repetate. Spray alergă acolo să vadă ce s-a întâmplat:
- Ce te doare, bunicuţo? – o întrebă cu blândeţe pe muribunda care deschisese ochii şi nu ştia unde se află.
- Unde sunt? Unde mă aflu? La spital?
- Nu, măicuţă, te afli în ograda ciobanului Spray, adică a mea, un om cinstit şi gospodar care va avea grijă de mata tot restul vieţii. Nu te îngrijora de nimic. Te voi hrăni şi te voi spăla ca pe copilul meu.
- Unde e fetiţa mea? – bâgui muribunda somnoroasă. Unde a plecat? Aş vrea să-i spune ceva…
- Măicuţă, preaiubitoare dumitale fiică a fost chemată cu o misiune undeva departe şi nu poate veni acum. Dar te-a lăsat în grija mea. Eu tot eram singur şi

îmi doream un suflet de om lângă mine.
- Şi o să mă îngrijeşti bine, măi? – bolborosi bătrâna.
- Da. Semeni cu o bunicuţă de a mea pe care am îndrăgit-o mult când eram copil şi îmi dădea toate bunătăţile când veneam la ea… De dragul amintirii ei, te voi îngriji pe dumneata.
- Şi aici e casa dumitale? Aici o să stăm?
- Nu. Diseară, când vine flăcăul de schimb, eu te voi pune binişor într-un căruţ şi te voi duce în sat, la noi acasă. De-acuma noi formăm o familie. Casa mea e şi casa dumitale…
- Bine. Mă las în mâinile dumitale! – mai spuse bătrâna cea ostenită şi adormi la loc.
Spray o lăsă să doarmă şi se duse la treaba lui. Termină tot ce avea de făcut cu oile şi seara se porni spre casă.
Pe drum întâlni pe un beţiv bătrân, prieten cu el:
-Îţi aduci o altă soţioară acasă, Spray? – îl întrebă acesta. Ce n-ai ales una mai bună? Asta-i prea damblagită. Te-au păcălit ăia ce ţi-au dat-o! Du-o înapoi!
- Ce să mai duc? Am luat-o, e bună luată! Tot un suflet de la D-zeu e şi ea… - făcu Spray cu blândeţe.
- Du-o înapoi! Că am auzit că la Suceava e un târg de babe unde poţi alege una de vârsta ta, la preţuri foarte ieftine şi avantajoase.
- Nu, dragul meu! Eu sunt om dintr-o bucată. M-am prins într-o înţelegere cu această doamnă, păi, mort-copt, o voi respecta.
Eu nu mă tem de ce zic sătenii, mă tem de D-zeu, şi mai presus eu vreau să fiu cinstit cu mine însumi. Nu-s un amăgitor de oameni, una să zic şi alta să fac. Am luat-o pe aceasta, aceasta e a mea! Şi basta! Cu bine.
Şi Spray îşi continuă drumul.
Dar, geloşi, ochii beţivului sclipiră cu otravă în ei. Beţivul alergă cu sufletul la gură în crâşma satului şi împrăştie vestea în gura mare celor ce în fumul gros de ţigară şi muzicii date de maximum a unui aparat de radio, pierdeau vremea pe acolo.
- Vai şi amar! – urlă beţivul Spic. Asta ne mai trebuia în satul nostru, siluitori, violuri şi răpiri de persoane! Ce l-a apucat pe nebunul de Spray? Dacă a avut chef să ucidă o doamnă, de ce n-a azvârlit-o în pădure pe undeva, de ce o cară prin tot satul după el?
- Dragii mei, puţea de la ea ca de la un WK public.
- O să vie poliţia, o să ne ancheteze, scandal, ziar, ruşine în tot judeţul. Asta ne trebuie nouă? Doamne, doamne! N-avem destule necazuri?…
Radioul fusese închis şi cei 7-8 săteni se îngrămădiră în jurul lui Spic, văicărindu-se care mai de care şi turnându-şi pe gât otrava din pahare de 50 şi 100 de grame.
- Am o propunere! – făcu crâşmăriţa cu viclenie. Dacă sunteţi de acord, îl sunăm la telefon pe domnul primar, să ne trimită dubiţa, dar în mare secret. Şi mergem cu toţii acasă la Spray, înhăţăm bătrâna siluită şi muribundă, o punem în dubă şi o ducem în altă comună, unde o abandonăm într-un loc dosnic.
Să le rămână pocinogul în nas acelora, nu nouă! Iar lui Spray să-i ardem o bătaie zdravănă, să se înveţe minte să nu mai facă prostii.
Altădată să nu mai facă satul de ruşine. De acord?
- Da!- Şi grupul de beţivi, conduşi de inteligenta crâşmăriţă, făcură ceea ce hotărâseră.
Spray în seara aceea, o spălă, o îngriji şi o culcă pe muribundă în cel mai bun pat al lui, îi făcu focul şi tocmai se pregătea să gătească mâncarea.
„O să am şi eu un tovarăş de viaţă care mă va iubi sufleteşte pentru că va avea nevoie de mine! – se bucura Spray. Această bătrână îmi va schimba viaţa.
Casa mi s-a umplut de viaţă şi lumină. Voi avea un scop să muncesc şi să trăiesc de acum încolo!”
Dar din curte auzi pe uliţă cum dubiţa primăriei opreşte la poarta sa. Din ea năvăliră peste el un buluc de oameni, unul mai nervos decât altul…
Şi se trezi bătut măr, ca un sac de fasole, fără nici o vină.

(Fragment din romanul „Ciobanul Spray”, de Viorel BULIGA)


Comentariile cititorilor
Prozator [23 July 2006 | 17:45:41]
Pe oamenii care-au imbatranit,/Ca si copacii ce-au murit/Sa ii iubesti este frumos/Copil bubos,copil bubos...
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Georgiana ELEZĂU –o tânără ce speră să ne cucerească      [Poezie]
de Georgiana Elezău
Memorii      [Scrieri documentare]
de Demostene Botez
Jurământul lui Hipocrate      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Grupaj de poezii      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cartea cu anecdote circumcise      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Crocodilul de Botoşani şi mătuşa      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Muribunda      [Proză]
de Viorel Buliga
Decebal Gavrilescu      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Dumitru Petraş – un poet ajuns la vârsta semicentenară      [Poezie]
de Dumitru Petraş
Iluzie adevărată      [Poezie]
de Lavinia Anghel
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Alexandru Căzăcuţ
Fericirea s-a ridicat viguroasă din mormînt      [Schiţe]
de Costel Pricopie
Petec de toamnă      [Poezie]
de Cristian Bejan
Strămoşii      [Poezie]
de Doru Petrariu
Corespondenţa prof. Iosif E. Naghiu cu academicianul Mihai Ciucă      [Cronică]
de Paul Ungureanu
Mihai Ciucă în Jurnalul Marthei Bibescu      [Scrieri documentare]
de Paul Ungureanu
Eseu cu… papuaşi      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Plecarea din Troia      [Poezie]
de Viorel Buliga
„Fulgerul”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
La Ipoteşti, pentru Eminescu      [Scrieri documentare]
de I.D. Marin
Citind „Despre limit㔠de Gabriel Liiceanu (X)      [Analiză literară]
de George Manole