Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Tranzacţia
[Proză]
de Traian Calancea [alte lucrari ale acestui autor]
Marile oraşe îşi au avantajele şi dezavantajele lor. Te poţi pierde în tumultul unei vieţi aglomerate, fără grija de a fi spionat sau bârfit de lume, te poţi sustrage unor vizite nedorite, poţi fi un ilustru necunoscut într-o lume necunoscută, poţi evita întâlnirile neplăcute cu persoane agasante şi plictisitoare, poţi respira în tihnă aerul libertăţii râvnite încă din copilărie, poţi merge ore în şir să te plimbi, fără a fi întrerupt din reverie sau interpelat de nedoriţi, dar şi poţi căuta la necaz, mult şi bine, o figură cunoscută, binevoitoare sau să aştepţi, în zadar, o mână de ajutor, de la vreun prieten ori vizita unei rude. Poţi să-ţi petreci viaţa într-o instituţie, fără a şti vreodată, cine este colegul de lângă tine, cum stă sau cu ce necazuri se confruntă, poţi şti şi toate acestea, fără a şti măcar unde locuieşte sau a-i cunoaşte vreun membru al familiei.
Doamna Mina, o persoană venerabilă, tipul de familistă convinsă, cu tabieturi de cocoană din lumea bună, se lipise cum s-ar zice de D-ra Lica, o fat㠄bătrână”, harnică, curată, dar timidă, prea modestă pentru condiţia ei. La o cafea, în pauzele de masă, în discuţiile zilnice, atinseră, cum era şi firesc, şi subiectul tabu – viaţa sexuală.
- De ce nu te măriţi, d-ră? Sau îţi place viaţa superficială, de azi pe mâine? Un cămin e totuşi un cămin. Altfel e să ai un bărbat în casă, să împarţi treburile în doi, să mai schimbi o vorbă, şi… altele.
- Ei, d-na Mina, cine să se mai uite la mine la vârsta asta? Dacă n-am făcut-o până acum, nu cred să mai am vreo şansă. Şi dacă vreţi să mă credeţi, eu n-am cunoscut niciodată un bărbat… la pat. Nici măcar nu-mi dau seama dacă pierd ceva sau nu.
- Doamne, fato, cred că nu eşti normală! Doar nu vrei să te cred? Măcar din curiozitate şi tot merita să te fi culcat cu unu. Ai vreo boală, ceva?
- Sunt sănătoasă tun. Cred că minte n-am avut, ca să nu zic că n-am avut noroc. M-am fandosit prea mult, am căutat nici eu nu ştiu ce, am refuzat partide excelente din prostie şi din mândrie cretină. Acum am ajuns fată bătrână, evitată şi de bărbaţi şi de femeile cu familie care mă consideră încă un pericol potenţial. Am ajuns să am visuri erotice ca o adolescentă, am ajuns să-mi doresc un experiment, chiar cu riscul de a-l plăti scump. Stau singură undeva la marginea oraşului într-o mahala aglomerată şi mizeră, cresc păsări şi porci într-o ogradă de 30 metri pătraţi, ca să-mi treacă timpul mai uşor. Singurul meu prieten este un porc de vreo 120 kg cu care stau toată ziua de vorbă, ca şi cu un om şi pe care l-aş schimba bucuroasă cu orice maimuţoi în pantaloni, care ar încerca să mă facă fericită măcar o noapte.
- Ei asta-i! Ai da un porc, pentru o noapte de dragoste? Vezi că, dacă te află lumea, o să ai prea multe oferte – glumi d-na Mina.
- Ba nu glumesc deloc, zise d-ra. Zău că n-aş avea altceva ce să ofer la schimb. Toată problema este că nu poţi propune nimănui aşa ceva, fără a te umple de ridicol. Hai, să nu mai vorbim despre asta. Mă simt prost, zău aşa.
Sinceritatea din glasul tremurat al fetei o impresionă profund pe doamna Mina, care se angajă să o ajute. Dar ceva din povestea acesteia o atenţionă pe matroană că poate avea şi un câştig de pe urma acestei naivităţi. Vulpe bătrână, nu putea să facă ea un serviciu fără să-i iasă ceva. Pritoci cu atenţie întreaga discuţie, o suci pe toate părţile, acasă, o repetă la nesfârşit şi luă o hotărâre eroică.
- Ascultă, d-ră! Ce-ai zice dacă ţi-aş prezenta un domn, ceva mai copt, e drept, dar care ar putea sta la tine, două trei zile, şi cu care să trăieşti ca şi cu un soţ, să ai habar de viaţa de familie şi cine ştie poate să-ţi deschidă pofta să-ţi cauţi un soţ de-adevăratelea?
- D-nă, ştii de acum care e preţul. Oricum vine Crăciunul, aşa că nu cred că v-ar strica un porc de 120 kg. A doua zi după ce-mi trimiţi un bărbat, vin cu taxiul la slujbă, cu porcul în portbagaj, să-l duci unde vrei.
- Bine, dar să ai puţină răbdare să găsesc omul potrivit.
Urmară două zile şi două nopţi de nesomn a d-nei Mina, care uză de toate relaţiile şi cunoştinţele, dar nu găsi pe nimeni care să se dedea la o astfel de aventură. Imaginea şoricilor şi a cârnaţilor afumaţi o urmărea şi în vis pe cocoană. Viaţa era grea, salariile insuficiente pentru un trai decent, aşa că alese sacrificiul suprem. Îi va „împrumuta” propriul ei soţ pe care aceasta oricum nu-l cunoştea, va sta o zi două la fată,
şi apoi va reveni în familiei unde cel puţin pentru trei patru luni îşi vor lua grija mâncării.
- Nevastă, tu eşti nebună. O să râdă lumea de noi. Toată viaţa ai fost geloasă şi acum tam-nisam mă arunci într-o aventură, pe care nici n-o concep. Te-ai scrântit de tot.
- Scrântit eşti tu mototolule. Şi-aşa nu mai eşti bun de nimic pe lângă casă. Du-te şi stăi şi tu acolo ca motanu, o zi două, apoi vii acasă dacă nu te-o alunga aia mai repede. Şi-apoi cine dracu te cunoaşte că eşti bărbatul meu? Nu renunţ la porcul acela, nici dacă ar fi să renunţ la tine.
Jignit şi fugărit de lăcomia femeii, bărbatul acceptă jocul, cu strângere de inimă şi ruşine. Nici n-a privit-o în ochi pe Lica până n-a ajuns la ea acasă. Acolo însă, aşteptat ca un rege şi înconjurat cu dragoste şi tandreţe, a uitat de el şi de toate, crezând că este pe altă lume sau că visează. Lica s-a ţinut de cuvânt cu porcul şi odată ce zilele treceau, nu se mai oprea din laude la adresa bărbatului, pe care D-zeu şi d-na Mina îl scoseseră în cale. Hoaşca de Mina râdea pe înfundate în primele zile, apoi a început să râdă mânzeşte, văzând că gluma se îngroaşă. A început a fi neliniştită, când a constatat că, deja trecuse o săptămână şi mototolul ei nu se mai întorcea.
- Tu, fato! Ce faci cu babalâcul ăla pe care ţi l-am plasat. Ar cam fi timpul să-i faci vânt acasă. Oricum, te-ai convins că nu se merită.
- Vai, d-na Mina. Cum puteţi spune aşa ceva? Nici nu ştiţi ce suflet extraordinar, ce om minunat, ce bărbat adevărat este acesta. Ne înţelegem prefect. De când a intrat în casa mea simt că m-am născut a doua oară. Ieşim după-amiezile la filme, la teatru, la concerte…
- Măi fato, tu baţi câmpii. N-ai ce face? Teatru, film, unde te trezeşti? Păi aşa se strică bărbaţii. Pune-l la treabă, dă-i de lucru să n-aibă timp nici să gândească. Auzi, dragă! Mai bombăni supărată d-na Mina, în timp ce d-ra nu putea pricepe supărarea ei.
Nu-i mai tihnea serviciul d-nei Mina. Se purta din ce în ce mai aspru cu domnişoara, până când, nemaiputând suporta situaţia, îi zise răstit:
Ascultă, d-ra Lica! Bărbatul ăla pe care ţi l-am prezentat este însurat şi trebuie să ajungă urgent la casa lui. Ţi-ai prins pofta de viaţă, lasă-l în pace.
- Păi cum aşa, d-nă Mina? Pe tine ce te interesează? Eu am plătit pentru el, aşa că lasă-l pe el să decidă când vrea să se ducă acasă. Ăsta nu-i bărbat să renunţi la el. Omul mi-a mărturisit că e căsătorit, dar când a vrut să-mi povestească ce şi cum, l-am oprit din povestire pentru că, realmente, nu mă interesează. Îl iubesc cu adevărat şi căsătorit sau nu, va sta la mine atât cât pofteşte, dacă se simte bine.
- Bine nenorocito, dar acesta e bărbatul meu! – răbufni madam Mina. Dacă e bun pentru tine, înseamnă că e bun şi pentru mine. Îl vreau urgent, îl vreau acum. Să te ia dracu pe tine şi pe porcul tău nenorocit. Uite în ce rahat am intrat. O să-ţi cumpăr trei porci în loc, dar să terminăm odată tot circul ăsta.
Lica rămase perplexă. Deci ăsta era secretul. Asta încerca de atâtea ori să-i mărturisească sărmanul om şi ea cu încăpăţânarea ei nu-l lăsa…
- Păi dacă-i aşa, atunci să hotărască el. e al tău, vino şi ţi-l ia singură. Hai să mergem acasă să clarificăm lucrurile.
Bărbatul, văzându-le venind, ştiu că a sosit momentul crucial al adevărului şi aşteptă cu calm furtuna aducătoare de nenorocire. După potopul de vorbe nestăvilite al soţiei, printre ocări, sudalme şi ameninţări, veni şi invitaţia firească.
- Mergi acasă, sau nu mergi?
După un moment de tăcere penibilă, văzând că d-ra Lica nu-i zice nimic, el, cu un curaj demn de un soldat roman trimis la execuţie, silabisi monocolor:
- Nu merg nicăieri! Aici în casa asta, după atâţia ani de sclavie, am devenit din nou liber. Am întâlnit o femeie care mă tratează ca pe un om, ca pe un egal al ei, care nu se răţoieşte la mine crezând că are întotdeauna dreptate, care ţine cont de părerile mele, de plăcerile mele. Femeia asta îmi respectă opiniile şi tabieturile, îşi face timp pentru timpul mei liber, mi-a redeschis plăcerea, prin preocupările ei de a mă purta dichisit şi elegant, m-a învăţat să descopăr farmecul vieţii conjugale şi mai ales m-a învăţat să… să… urăsc carnea de porc…
la acestea ultime cuvinte, se auzi o uşă şi o poartă trântite cu ciudă şi ameninţarea cu un proces de pomină.
De pomină a fost procesul, dar mai de pomină a fost verdictul unui judecător şugubăţ:
„Fiecare să rămână cu ce a primit la schimb!” („În grădina lui Dumnezeu”, de Traian CALANCEA)

Comentariile cititorilor
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristian Bejan – un poet îndrăgostit de culorile toamnei      [Poezie]
de Cristian Bejan
Gazeta Dorohoiului      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
Eseu cu… noroc şi nenoroc      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Mihai Munteanu
Crocodilul de Botoşani şi iarna 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Românul şi primele sărbători de primăvară      [Pamflet]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Bogăţia lui Remus      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Actor amator      [Proză]
de Gheorghe Chiţac
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Vasile Iftimie
Perechea de mănuşi şi anii grei de puşcărie      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Tranzacţia      [Proză]
de Traian Calancea
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Oana Cătălina Ninu
La concert      [Proză]
de Viorel Buliga
Violonistul      [Proză]
de Andrei Alex Mihăescu
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Viorel Buliga
La rând      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Discrete sacrificii pe altarul devotamentului      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Doru Petrariu
Polemică între Mihai Eminescu şi scriitorii botoşăneni      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Poezii şugubeţe      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu