Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Violonistul
[Proză]
de Andrei Alex Mihăescu
Oboseala îmi plânge de durere şi atunci ucid lumina lămpii, adormind imediat pe coatele înconjurate de cărţile de pe masă.
Peste două ore mă trezesc ameţit de somn de la un sunet ciudat.
Îl ascult ...prin beznă !  Mă ridic de pe scaun şi-mi mişc tandru corpul până la ferestruică.
O formă de om, întors cu spatele, stă în picioare pe un colţ de tomboron şi cântă la vioară. Am uitat de somn şi-i privesc înclinaţiile corporale prin perdeaua rară, multă vreme...
E înconjurat de gunoaie şi de câinii calmi, apoi de oameni. Fiind vrăjit de  expoziţia sunetelor donate cu uşurinţă sufletească prin vioară, hotărăsc să merg afară pentru a fi mai aproape de el, dar nu înainte de a-mi lua o haină pe mine.
Printre oamenii îndrăgostiţi enorm de el, observ câţiva vecini în timp ce luminile blocurilor se înmulţesc.
L-am recunoscut pe violonistul nopţii admirat şi de luna plină, e un cerşetor iar ultima dată l-am văzut acum patru ani, lângă statuia de la catedrală. Multă vreme ne-am pierdut în scara vibraţiilor interioare ...
Acea seară s-a repetat timp de câteva săptămâni. Mă culcam liniştit ştiind că mă voi trezi pentru foamea sufletului, câteodată chiar îl aşteptam, ca mulţi alţii iar el venea totdeauna după ora unu noaptea.
Nimeni nu-i putea să-i facă vreun rău pentru că era un Orfeu al viorii. El vrăjea lumea deoarece avea de unde să-şi expună prin sunete, inima!
Chiar şi autorităţile îl acceptau şi-l protejau.
Lui Marin, aşa-l chema, i s-a instalat o scenă dar tot pe tomboron cânta ; a început să fie înregistrat şi apreciat de critici apoi promovat de media, să i se dea bani şi mulţi au încercat să-i
afle viaţa dar nu au aflat lucruri esenţiale ; alţii au dorit să-l lanseze în lumea operei însă nu a acceptat.
Avea peste 50 de ani, vorbea puţin, era slab, cu înălţime medie, îmbrăcat mereu într-o canadiană albastră şi-i plăcea să mănânce cartofi copţi cu pâine de casă şi bulion, ceea ce oamenii-i aduceau.
Sute de oameni veneau şi-l ascultau timp de 3 ore, apoi el pleca. O parte din ei rămâneau în acel loc până în dimineaţă, fiind cuceriţi de frumos. Multe concerte au fost difuzate la televizor, vizitate şi de străini iar numărul de spectatori a trecut de câteva mii, circulaţia din acea zonă între acele ore fiind întreruptă pentru ca boxele să lumineze prin muzică bulevardele pline cu oameni sau alte locuri.
În a cincea săptămână, vinerea, era trecut de ora unu şi jumătate iar el nu venise, mulţimea aşteptându-l dar fără sens şi nici până astăzi nu a mai fost văzut.
După două zile i s-a găsit vioara cu un mesaj pe spate, scris de el cu unghia:
“Nu am vrut altceva decât să vă demonstrez că omul mai poate avea suflet !”
Multă lume a regretat şi încă regretă după el, tomboronul a devenit muzeu, muzica i-a fost imprimată şi vândută scump iar violonistul a devenit o legendă pentru omenire deoarece ei i s-a oferit un model de suflet, posibil de urmat.
Sunt în parc şi e demult toamnă, frunzele cad cu disperare atârnându-se prin pletele mele ascultând muzica lui de la un difuzor instalat pe un copac nu departe de mine şi meditând acum înspre seară cum viaţa mea s-a schimbat datorită muzicii lui, descoperindu-mi talentul în artă... ( Andrei Alex MIHĂESCU)

Comentariile cititorilor
Nu imi doresc decat acele clipe rare oferite de [21 July 2006 | 14:13:39]
de cuvinte simple www.arta-eului.go.ro
cititor [29 July 2006 | 12:29:59]
da , o bucata de literatura reusita .
Un curios [03 December 2007 | 23:00:37]
Mi se pare foarte asemanatoare cu povestea lui Mircea Cartarescu, \"Arhitectul\". Esti sigur ca nu ai fost \"insipirat\" de nicairi?
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristian Bejan – un poet îndrăgostit de culorile toamnei      [Poezie]
de Cristian Bejan
Gazeta Dorohoiului      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
Eseu cu… noroc şi nenoroc      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Mihai Munteanu
Crocodilul de Botoşani şi iarna 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Românul şi primele sărbători de primăvară      [Pamflet]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Bogăţia lui Remus      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Actor amator      [Proză]
de Gheorghe Chiţac
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Vasile Iftimie
Perechea de mănuşi şi anii grei de puşcărie      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Tranzacţia      [Proză]
de Traian Calancea
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Oana Cătălina Ninu
La concert      [Proză]
de Viorel Buliga
Violonistul      [Proză]
de Andrei Alex Mihăescu
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Viorel Buliga
La rând      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Discrete sacrificii pe altarul devotamentului      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Doru Petrariu
Polemică între Mihai Eminescu şi scriitorii botoşăneni      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Poezii şugubeţe      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu