Prea onorabilã cenzurã
Dintr-un exces de zel, fatal
Mi-a cenzurat “O aventurã”
Fiindcă subiectu-i imoral.

Sînt intrigat peste măsură
Şi trist, de procedarea-aceasta
Şi vreau alături de Cenzură
Să judecaţi şi dumneavoastră.

În actu-ntîi sub luminiţe
Şi flori, e-un pat: un pat banal
Spuneţi-mi domni şi cuconiţe
Dacă un pat e imoral?

Ba pot susţine cu căldură
Că e moral cum sînt şi sfinţii
Fiindcă în paturi se născură
Strămoşii noştri şi părinţii.

Nu vreau să fac o glumă proastă
Nici dizertaţie de clown
Însă, cunoaşteţi dumneavoastră
Pe cineva născut pe scaun?

În pat, întins şi-n pielea goală
C-o plapumă acoperit
E un tînăr, Nicu Mototoală
Ce meditează liniştit.

Dacă-i acoperit înseamnă
Că nu-s motive de scandal
Ş-apoi gîndul nu te-ndeamnă
Să crezi că-i lucru imoral.

La recrutare-n clipe grele
La baie sau la doctor Droc
Nu te dezbraci pînă la piele?
Şi nu e imoral deloc!

Alăturea de pat sfioasă
Şi îmbrăcată-n şort închis
Stă o femeie şi-i frumoasă
Ca un heruv din paradis.

Cînd o femeie şic, gingaşe
Stă lîngă un bărbat ideal
Şi-i spune vorbe drăgălaşe
Găsiţi că este imoral?

Deodată puica-n cîntătoare
În glas cu argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
- Vai Nicule, tu eşti ovrei?

Ş-acum, spuneţi-mi scumpă doamnă
Şi domnilor în general,
Dacă a fi ovrei înseamnă
Un fapt atît de imoral?
Ion Pribeagu