Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Birtul lui Radu
[Schiţe]
de Ioan Rotundu [alte lucrari ale acestui autor]

Īn vremurile bune ale cooperaţiei de consum, birtul din Frumuşica īl avea ca şef pe Radu care pe cāt era de mic la statură, pe atāt era de uite şi harnic cānd era vorba de treabă. Birtul său era, dacă nu cel mai curat din judeţ, atunci, fără īndoială, se numără printre cele mai selecte. Mesele din local erau acoperite cu feţe de masă albe, spălate şi scrobite, vaze cu flori, şerveţele din pānză albă, pardoseala spălată vara şi iarna. Localul lui Radu ajunsese cunoscut şi vestit prin faptul că aici se putea mānca bine şi ieftin. Oricānd se găsea o ciorbă, un felul doi şi un desert. Negricios la faţă, cam plinuţ la corp, Radu, umbla tot timpul īmbrăcat cu o bluză strălucitor de albă, călcată şi apretată, iar pe cap cu nelipsita-i bonetă. De la prima vedere īţi dădeai seama că are īn comportamentul său ceva īmprumutat din negustoria evreiască. Mai ales că, īn tārgul Frumuşica evreii cu convieţuit alături de romāni mai multe secole.
Orgolios īn profesie, tot timpul īn căutarea a ceva nou, Radu era şi un pic cam zgārcit, numai dacă era treaz, cum o lua pe „ulei”, cum devenea mānă spartă. Pe lāngă aureola care se crease īn jurul bucătărie sale, lui Radu i se duse vestea şi despre excepţionala calitate a preparatelor din carne ce le pregătea chiar īn laboratorul propriu. L-am cunoscut īntr-o vară, aproape de anii ’80, cānd a trebuit să-i fac un control tematic solicitat de miliţia de atunci. Ştiam că, din punct de vedere al gestiunii stătea bine, niciodată n-a ieşit pe la inventare cu ceva plus sau lipsă peste limitele admise de lege. Dar reclamaţia era reclamaţie şi trebuia verificată.
Am controlat sala, spaţiul barului, bucătăria şi am coborāt īn beci, īntuneric de să-ţi bagi degetele īn ochi. Radu a adus o lumānare. Beciul era pustiu, semn că şi aici īşi făcuse loc recesiunea economică a  mult trāmbiţatei „Epoci de

aur”. Cānd tocmai voiam să-l părăsesc, mi s-a părut că văd ceva sub casa scărilor. L-am pus pe Radu să tragă la vedere ceea ce părea a fi o navetă din lemn pentru băuturi. Īntr-adevăr, era o navetă cu zece sticle de un litru, toate acoperite cu un strat gros de praf. A fost scoasă la lumină, īn sala barului. S-a şters de praf şi mizerie una din sticle şi s-a ajuns la concluzia că este vorba de rom Jamaica.
Nu se ştia de cānd stătea acea navetă acolo, oricum, Radu m-a asigurat că nu-i din perioada sa, adică de cānd este el şef. S-a aproximat că ar avea o vechime de vreo zece ani. Ne uitam la sticla din faţa noastră şi nimeni nu īndrăznea să hotărască ceva.
- Curăţă toate sticlele, să ne convingem dacă toate-s pline cu rom, i-am zis lui Radu.
Toate sticlele aveau imprimată cu vopsea eticheta de rom din sortimentul Jamaica.
- Domn’ revizor, eu destup una.
- Radule, şi dacă a suferit ceva transformări chimice? Dăm de belea.
- Eu īncerc.
Şi a īncercat. După ce s-a scos dopul de plută, īn cameră s-a răspāndit o aromă nemaipomenită de rom. Era ceva minunat. Nici esenţa de rom pusă īn prăjituri nu emană o asemenea savoare. Radu a tras un gāt.
- Domn’ revizor, īn viaţa mea n-am băut aşa ceva.
Am gustat şi eu. Era ceva dumnezeiesc. Unde mai pui că, de atāţia ani, lichidul s-a decantat, dispărānd culoarea maronie şi devenind alb-cristalin. Pentru că băutura nu figura īn inventar, imediat i s-a hotărāt soarta: jumi-juma. Cinci sticle le-am luat eu, cinci i-am lăsat lui Radu.
La Botoşani, şeful, după ce-a gustat, a confiscat īntreaga cantitate. Căci aşa ceva nu era de nasul nostru. Oricum, apucasem să pitesc una īn dulapul de la biroul meu. Am băut-o cu prietenii, după orele de program. Numai laude la adresa mea şi a romului. Degeaba! N-aveam decāt o sticlă.

(„Īntāmplări hazlii dar adevărate”, de Ioan Rotundu)


Comentariile cititorilor
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cānd amatorismul primează profesionismului      [Editorial]
de Ioan Rotundu
Nu-i nimeni      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Articolul      [Proză]
de Traian Calancea
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Viorel Buliga
Carte poştală      [Schiţe]
de Elena Florica Şuster
Dis de dimineaţă      [Schiţe]
de Viorel Buliga
Naşul      [Proză]
de Traian Calancea
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Romānul şi periuţa      [Pamflet]
de Ionel Bejenaru
Aventură      [Proză]
de Vasile Fetescu
Oaia social-democrată      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Moldova literară      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
Mihai Munteanu – Antologia versurilor dragi      [Scrieri documentare]
de Ionel Bejenaru
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Dumitru Lavric
Bărbaţii altor femei      [Proză]
de Elena Cardaş
Amintiri cu chipuri, locuri şi īntīmplări      [Schiţe]
de I.D. Lăbuşcă
Locuri şi legende      [Scrieri documentare]
de Dumitru Lavric
Lacrima ploii      [Reportaj]
de Adelina Fulga
Eseu cu… fericirea īn dragoste      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Petru Manoliu – un mare eseist şi publicist remarcabil      [Eseu]
de Paul Ungureanu
Pupăza din tei      [Poezii şugubeţe]
de Dumitru Monacu
Insulte grave      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
Răspundere      [Poezii şugubeţe]
de Ion Pribeagu
Crocodilul de Botoşani şi Moş Nicolae 2005      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Cartea cu anecdote circumscrise      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Birtul lui Radu      [Schiţe]
de Ioan Rotundu