Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Domn’ Petrică
[Schiţe]
de Ioan Rotundu [alte lucrari ale acestui autor]
Prin jurul anilor ’80, se afla gestionar la magazinul din Sârbii Vlăsâneştilor o persoană foarte interesantă. Petrică Botezatu, căci despre el este vorba, era vestit peste nouă văi şi nouă sate. Înalt la stat, îmbujorat la faţă, domn’ Petrică învârtea, făcea şi desfăcea multe lucruri. În magazinul său găseai de toate pentru toţi. Când a apărut criza covoarelor pluşate de Cisnădie, persanele, cum se obişnuia să li se spună, la domn’ Petrică găseai astfel de covoare de toate mărimile şi nuanţele de culori. Cum făcea, cum dregea, dar dacă îi solicitai, îţi aducea la magazin şi toaca din cer.
Revizorii de gestiune se băteau să-i prindă rândul pentru a-i face un inventar. În primul rând, un inventar dura peste o săptămână, timp în care revizorul trăia ca boierul. Domn’ Petrică nu se zgârcea la mâncare şi băutură, când îi călca domn’ revizor pragul magazinului. Ba, la sfârşitul inventarului fericitul pleca şi cu cel puţin câteva mii de lei, o mică atenţie din partea domnului Petrică.
Învârtelile sale n-au scăpat ochiului reclamatorilor de profesie. Într-o anumită perioadă reclamaţiile curgeau gârlă. Cele adresate direct nouă, adică la CFI, erau „omorâte” de şef. Mai greu era cu cele adresate CC al PCR şi remise nouă spre rezolvare prin judeţeana de partid. O astfel de scrisoare a ajuns şi pe mâna mea. Mi-a încredinţat-o direct preşedintele Palamaru, cu indicaţia expresă de-a o verifica fără ştiinţa şefului. Mai ştia şi „moşul”, probabil, câteva ceva din învârtelile şefului. Cu toată discreţia cu care am procedat, când am ajuns în Vlăsâneşti se ştia de sosirea mea. Domn’ Petrică mă aştepta în biroul cooperaţiei. Misiunea mea fiind deconspirată, nu mai avea rost s-o fac pe-a deşteptul şi să par interesant. Am schimbat tactica şi m-am hotărât să intru în jocul celor locali.
La bufetul din Vlăsâneşti era gestionar unul Ficiuc. Plăcerea sa era să bea lichior amestecat cu votcă. Într-o cameră separată, cum se obişnuia în acele vremuri să fie pe la fiecare bufet din centrul comunei, în cinstea sosirii mele, domn’ Petrică pregătise masă mare. Festinul s-a deschis cu ciorbă de pichere făcută cu borş de chiup, umplut cu huşte şi aromat cu frunze d vişin, mirosul era excelent. Nu mai mâncasem niciodată ciorbă de pichere. Dreasă cu smântână devine dumnezeiască. Erau şi ardei iuţi, din cei aflaţi la borcane prin magazinele alimentare. Pâine adusese contabila şefă, Rujica, de la brutăria din Săveni, proaspătă şi călduţă. După ciorbă a urmat friptura de miel. Al dracului domn’ Petrică, ştia şi ce friptură îmi place. Făcută la tava aragazului, friptura era rumenă şi bine condimentată cu piper. Mujdeiul de usturoi, frecat până s-a transformat în pastă, şi adăugat pe lângă ulei şi un strop de oţet, îţi vine să-l mănânci numai cu pâine. La friptura de miel s-a făcut o mămăligă de-a noastră, moldovenească, deasă, pentru a fi tăiată cu aţa atârnată de coada fundului de lemn pe care se răstoarnă de obicei. La friptură domn’ Petrică a adăugat un vin
de-al său, din Sârbi, roşu şi cu miros de căpşunică. S-au dezlegat limbile. Toată lumea lăuda calităţile de gestionar ale lui domn’ Petrică şi cât de serviabil este el cu toată lumea. Se încerca să mi-l prezinte ca pe o victimă a reclamatorilor. M-am lăsat condus de aparenţe şi aprobam lamentările lor cu privire la răutatea omenească. După ce s-au prăfuit binişor, le-am spus că, totuşi, trebuia să ajung la magazinul din Sârbi, să stau de vorbă cu câţiva oameni, măcar aşa, de ochii lumii. Au răsuflat uşuraţi cu toţii. Erau convinşi că am trecut de partea lor. Totuşi, pentru mai multă siguranţă, un lucrător al cooperativei a fost trimis, pe şest, înainte, la magazinul din Sârbi. Până am ajuns eu, mi-a adunat şi ceva oameni cu care să stau de vorbă şi de la care să primesc relaţii despre „cinstea şi corectitudinea” domnului Petrică. La unison, toţi cei întrebaţi nu mai încetau cu laudele la adresa „cinstitului” gestionar.
Am intrat în magazin şi prin magaziile de mărfuri. Vrafuri de fel de fel de sortimente: textile amestecate cu încălţăminte, covoare persane aruncate peste fel de fel de cuverturi pluşate, în ansamblu o dezordine totală. Am cerut registrul pentru a vedea cam ce stoc are în magazin. Marfă de vreo cinci sute de mii de lei. Bani mulţi, aproape cât la un depozit mai micuţ. La acea vreme aveam ochiul suficient de format pentru a evalua marfa dintr-un magazin la prima vedere şi a concluziona dacă gestionarul are plus sau minus. Puteam greşi până la cinci mii de lei. La domn’ Petrică, după ce-am mai văzut odată stocul de marfă şi m-am interesat de mărunţişurile mai scumpe precum lamele de ras, am estimat o lipsă de vreo 100 mii. Am recomandat mai multă ordine şi curăţenie, i-am asigurat că nu sunt probleme şi am plecat lăsându-i frecându-şi mâinile de bucurie. Domn’ Petrică s-a desprins strategic din grupul care mă conducea, s-a apropiat de portiera maşinii şi m-a îndemnat să primesc cadou un covor persan:
- Domn’ şef revizor, am eu pus deoparte un covor extraordinar de frumos.
- Las’ c-o să-l iau după ce depun la partid referatul de rezolvare a scrisorii.
La Botoşani l-am informat pe preşedintele Palamaru cum a decurs cercetarea mea. Ştiam că dacă n-o fac eu o vor face alţii cu destulă răutate.
- Buuun! care este concluzia ta finală, m-a întrebat preşedintele Palamaru.
- Botezatu are o lipsă în gestiune de peste 100 mii de lei.
- Ce facem?
- Cred că trebuie făcut un inventar, dar imediat.
- Ai un om de încredere?
Aveam! Pe arunci era revizor de gestiune Doru Petraru, în prezent inspector pe la Finanţe. Acesta era de o corectitudine oarbă. Pe el l-am trimis să facă inventarul. Lipsa estimată de mine s-a confirmat. Praful s-a ales din mitul gestionarului Petrică Botezatu. Praful s-a ales şi din averea sa personală. Lipsa trebuia recuperată. În schimb a scăpat de pârnaie. Avea şi bani şi pielicele. („Întâmplări hazlii dar adevărate”, de Ioan ROTUNDU)

Comentariile cititorilor
2XH4St3T [28 April 2014 | 22:35:54]
I crawled to 77 . Which sondus no TOO BAD.But ITS THE LAST TIME I EVER EVER EVER PLAY RAMIRES. After mucking around with my team on saturday I thought . ooooh Ben Arfa is cheap at 7.5 . oh what\'s that Alan Pardew? He won\'t play? That\'s fine I\'ll just put Ramires in , he\'s playing twice anyway in a team that\'ll surely dominate!!NEK MINNITRamires has the sniffles, then plays like a girl with a tampon so far up her that it\'s beyond rescuing . 1 point. for two games. Meanwhile Ben Arfa plays AND SCORES. That\'s why this game shits me. But hey, at least I can just trade him out. Oh wait. I have Aguero too . looks like I\'ve got -4 coming my way .FMFPL
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristina ŞOPTELEA, o maestră a versului      [Poezie]
de Cristina Şoptelea
Crocodilul de Botoşani şi Paştele 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Sonete      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cu nea Floricel      [Proză]
de Viorel Buliga
Atac la persoană      [Proză]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Doru Petrariu
Domn’ Petrică      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Ameninţarea unui cenaclu cu identitate în alb      [Cronică]
de Necompletat
Fără titlu      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Alexandru Hrib      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Tunica      [Poezii şugubeţe]
de Viorel Buliga
Inscripţie      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
Păcatele trecute şi mărturisite le iartă pe cele viitoare      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Ştefan Roşu
Un an de suferinţă la Botoşani      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Memorii      [Proză]
de Demostene Botez
Eseu cu… norocul vieţii      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Aud frunzele toamnei      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
„Glasul singurătăţii”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei