Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Fericirea s-a ridicat viguroasă din mormīnt
[Schiţe]
de Costel Pricopie [alte lucrari ale acestui autor]

  - Doamnă...
  - Doriţi ceva de la mine, domnule?...
  - Īndrăznesc să vă tulbur din reculegerea dumneavoastră doar pentru a vă declara solemn că vă īmpărtăşesc durerea...
  - Se vede că sīnteţi un domn, domnule... Vă mulţumesc din suflet.
  - L-aţi iubit mult pe răposatul?... Iertaţi-mi, vă rog, indiscreţia...
  - Nu face nimic... Pot spune că l-am adorat... Şi i-am īnchinat īntreaga mea afecţiune şi consideraţie... Dar pe răposata?... Vai, ce curioasă am devenit!
  - Aşa e omul, doamnă, un animal cunoscător... Soţia mea, īncă din timpul scurtei sale vieţi, a fost un īnger, un heruvim, o făptură divină... Am idolatrizat-o trup şi suflet...
  - Şi eu soţului meu... ah... mă īneacă o lăcrămaţie urgentă... i-am dedicat anii mei tineri şi frumoşi... Şi acum el m-a părăsit... Ticălosul!!!
  - Oh, nu glăsuiţi astfel... Sărmanul om nu are nici o vină că Dumnezeu l-a chemat la sine... īntr-un loc cu verdeaţă... unde nu prea există suspine, dureri şi alte neplăceri... Nemernica!!
  - Cum m-a lăsat neajutorată?!... Fără un braţ voinic de care să mă sprijin... Īn mine pocneşte o sinceritate disperată... Bărbatu-meu era o sfrijitură... un schelet... un cocīrjat ofticos... un leneş greţos...
  - Credeţi că nevastă-mea era o comoară?!... O, nu, şi iarăşi nu... Era o pocitanie... După ce că era o urītă... şi o buboasă... şi o grăsană... nu se pricepea la gospodărie... Cīnd se apuca de gătit ciorbă, ieşea răcitură... Iar friptura se prezenta ca un cozonac cu stafide...
  - Domnule, ar fi indecent să rīd puţin? Ha, ha... Şi m-am oprit brusc din veselie... Nu cadrează cu atmosfera din cimitir... Că altfel i-aş zice vreo două amărītului de soţior...
  - Nu vă īmpiedic, doamnă... Şi beneficiem īn această delicată după-amiază de lipsa spectatorilor.
  - Uite, ne-am luat cu vorba şi nu am constatat că am rămas singurică īn tot cimitirul...
  - Aici vă īnşelaţi enorm...
  - Cum aşa?...
  - Sīnteţi cu mine, doamnă...
  - Oho, ce tare m-am zăpăcit!... Numele meu de botez este Aurica...
  - Iar al meu este Aurel.
  - Avem două nume predestinate...
  - Ce potriveală, doamnă Aurica!...
  - Ce coincidenţă fericită, domnule Aurel!...
  - Consider, doamna mea, că aici este mīna destinului...
  - Domnul meu, am avut parte de o educaţie severă... De aceea nu-mi permit luxul să vă contrazic... Mai ales că sīnt de acord īn absolut cu dumneavoastră...
  - V-aş propune să trecem la economii lingvistice...
  - Ai-ai, ce om cult vă prezentaţi!... Mai concret puţin...
  - Nu renunţăm la plural?...
  - Ba da, domnule...
  - Cine să facă primul pas?...
  - Dumneavoastră... Dumneata... Mata... Tu, Aurele...
  - Mi-aţi... Mi-ai... luat... un bolovan... o stīncă de pe cord... Aurico...
  - Te ascult, Aurele...
  - Ce-ar fi să ne ocupăm de cei vii...
  - Ah, Aurele, sīnt īn acelaşi gīnd şi pas cu tine...
  - Mai ales, draga mea, că, după cīte pot să-mi dau seama, am traversat amīndoi nişte căsnicii cumplit de nefericite...
  - Aşa-i, Aurele, numai cīt īmi rememorez episoade disparate, că mă şi ia cu mīnie sfīntă... Un dobitoc nespălat mi-a fost jigodia de bărbăţel... Focul Iadului să-l ardă!...
  - Iar despre idioata de nevastă-mea ar trebui să redactez un dicţionar voluminos cu neghiobiile ei... Dracii s-o treacă prin furcile şi cozile lor īmbīrligate!...
  - Dă-o la sfinţii, Aurele...
  - Iar tu, Aurico, trimite-ţi bărbatul acolo unde a īnţărcat mutul copiii...
  - Şi cīt l-am iubit pe beţivanul meu!... A fost, fără īndoială, o risipă de sentimente nobile...
  - Cītă răbdare am avut cu tīmpita mea!... Am hrănit cu orez decorticat o gīscă tembelă...
  - Ce elegant te-ai exprimat, iubitule!... Mă dau īn vīnt după metafore... Promite-mi că mai elaborezi vreo cīteva...
  - Pentru tine, iubito, sīnt pregătit să mă expun numai īn metafore.
  - Iubitule, nu mi-ai zărit nici un cerşetor prin preajmă?...
  - Nu, iubito...
  - Păcat de munca mea de astă-noapte... Am preparat nişte prăjituri pentru o pomană curentă...
  - Acordă-mi o favoare, iubito...
  - Orice, iubitule, şi de cīte ori pofteşti...
  - Consideră-mă un cerşetor īmpătimit şi     oferă-mi spre degustare creştinească produsul mīinilor tale...
  - M-ai copleşit, Aurele, cu invitaţia ta la o masă de taină... Ospătează-te, dragule, nu te sfii...
  - Pe crucea mea, ai nişte degete de aur. Minunăţie

cerească se īnfăţişează prăjiturile tale...
  - Oh, mă faci să ţopăi ca o fetiţă de fericită ce am devenit...
  - Eu, ca bărbat, mi-am permis să abordez   dintr-un unghi mai fluid pomana noastră cea de toate zilele şi īnserările... Dumnezeiesc asfinţit se reflectă īn ochii tăi, Aurico!...
  - Ce ai adus cu tine spre īmpărtăşire, scumpule?
  - Cīte o sticluţă de... lichior, coniac, vin...
  - Lasă-mă pe mine, nepreţuitule, să dau cep pentru prima dată lichiorului de... coacăze... Mor după acest sortiment... Am īngurgitat aproximativ jumătate din cantitate... E rīndul tău să termini lucrul īnceput... Nu te teme să bei după mine... Nu dispun de microbi...
  - Niciodată nu am băut un lichior mai dulce... Cred cu străşnicie că buzele tale i-au īmbunătăţit lichiorului compoziţia...
  - Craiule... craiule, nu mă supăra...
  - Hai, iubito, treci la coniac... De-abia aştept   să-ţi degust buzele prin intermediul sticlei...
  - Ştrengarule, nu mă grăbi... Īmi place să beau coniac pe tot parcursul unei īntīlniri... cu cele trei etape... Şi cu vin... Să nu sărim nici una din etape, adoratule!
  - Aurica mea, cum stai cu memoria muzicală? Poţi să fredonezi īn gīnd o melodie de dans?...
  - Īn imaginaţie, fredonez şi dansez şi după hīrşcīitul fierăstrăului, şi după talanga de la gītul vacii... Dacă ai intenţia cetăţenească să mă inviţi la dans, fă-o grabnic după tufele acelea de      nu-mă-uita...
  - S-a executat comanda, Aurico fato... Pot să-ţi cuprind mijlocul consistent cu amīndouă braţele?...
  - Se aprobă şi se ştampilează cererea ta, Aurele băiete... Eu, avīnd mīinile libere de obligaţii, te cuprind după ceafă cu una dintre mīini, iar cu cealaltă īţi aduc către dantură această sticlă de coniac... de vin... şi īţi umplu gura cu lichidul respectiv... Bea, iubitule, ca să uităm de necazurile trecute!... Strīnge-mă la pieptul tău, bărbate!
  - Te iubesc, iubirea mea!
  - Te ador, adoratul meu!
  - M-am īndrăgostit măr şi pară de tine, Aurico!
  - Mă topesc şi mă solidific līngă tine, Aurele!
  - M-am transformat īntr-un lac de transpiraţii incandescente...
  - Iar eu īntr-un vulcan pe ţărmul mării.
  - Slăbeşte-mi discret nodul la cravată!...
  - O, este o imensă bucurie să eliberez din strīnsoare părţi ale trupului bărbătesc... Oh, vai, ce grăbită mi-s! Ţi-am scos īn totalitate cravata de la gīt! O voi adăposti la loc sigur īntre sīnii mei... Ca să stai liniştit... Īţi vei regăsi cravata cīt de curīnd.
  - Nu mai pot respira, Aurico...
  - De ce, Aurele?... S-a interpus un obiect īn calea aerului?
  - Da, iubito!
  - Ce anume, iubitule?
  - Haina, scumpo!
  - Ce e cu ea, scumpule?
  - S-a prefăcut īntr-un coşciug torid, draga mea.
  - Sīnt īn căutare de soluţii urgente, dragul meu...
  - Grăbeşte-te, comoara mea!
  - Am găsit, tezaurul meu!
  - Să auzim, femeia visurilor mele.
  - Te voi ajuta să lepezi de la sine acea haină inadecvată temperaturilor ridicate... Ah, cīt de repede s-a răsculat căldura īn trupurile noastre!...
  - Oh, bine că m-ai ajutat să scap de haină, că altfel mă...
  - Sīnt ispitită īn acest sanctuar al reculegerii să mă debarasez de bluza asta prea neagră şi prea sobră pentru īmprejurarea de faţă. Ce-i de īnfăptuit, iubitule?...
  - Aştept cu īncordare hotărīrea ta īnţeleaptă, iubito!
  - Aş zice să chemăm noaptea să ne īnvăluie mai repede īn perdelele şi īn cearşafurile ei...
  - Ehei, dacă am putea porunci naturii!
  - Păi, atunci, Aurele, condu-mă la tine acasă pentru a lepăda la adăpost bluza şi celelalte obiecte ce incomodează mersul tău către sufletul meu imaculat şi īnsetat după iubire. Am fost limpede, Aurele?! Dacă da, să nu mai pierdem vremea cu vorbe de prisos! Să fie o noapte de pătimaşă revărsare a suferinţelor noastre prea multă vreme neconsolate! Ah, m-am molipsit şi eu de metafore īnţelepte! Pe cai mari şi dotaţi, iubitule!
  - Vom galopa pīnă īn zori, iubito.
  - Te voi scula şi din morţi, dacă vei da semne de neputinţă.
  - Aşa te vreau... hotărītă şi tandră, iubito.
  - Pentru ca tu să fii bărbat vīrtos şi pătrunzător īn diverse probleme şi locuri ale vieţii...
  - Să ne luăm adio de la morţii noştri, Aurico...
  - Ia, mai dă-i dracului, şi s-alergăm cu limba scoasă către fericirea noastră cinstită!...

 (Costel Pricopie)


Comentariile cititorilor
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Georgiana ELEZĂU –o tānără ce speră să ne cucerească      [Poezie]
de Georgiana Elezău
Memorii      [Scrieri documentare]
de Demostene Botez
Jurămāntul lui Hipocrate      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Grupaj de poezii      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cartea cu anecdote circumcise      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Crocodilul de Botoşani şi mătuşa      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Muribunda      [Proză]
de Viorel Buliga
Decebal Gavrilescu      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Dumitru Petraş – un poet ajuns la vārsta semicentenară      [Poezie]
de Dumitru Petraş
Iluzie adevărată      [Poezie]
de Lavinia Anghel
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Alexandru Căzăcuţ
Fericirea s-a ridicat viguroasă din mormīnt      [Schiţe]
de Costel Pricopie
Petec de toamnă      [Poezie]
de Cristian Bejan
Strămoşii      [Poezie]
de Doru Petrariu
Corespondenţa prof. Iosif E. Naghiu cu academicianul Mihai Ciucă      [Cronică]
de Paul Ungureanu
Mihai Ciucă īn Jurnalul Marthei Bibescu      [Scrieri documentare]
de Paul Ungureanu
Eseu cu… papuaşi      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Plecarea din Troia      [Poezie]
de Viorel Buliga
„Fulgerul”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
La Ipoteşti, pentru Eminescu      [Scrieri documentare]
de I.D. Marin
Citind „Despre limit㔠de Gabriel Liiceanu (X)      [Analiză literară]
de George Manole