Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Alexandru Hrib
[Scrieri documentare]
de Necompletat [alte lucrari ale acestui autor]
Născut la 27 iunie 1914, īn Vorniceni. Fost īnvăţător. Pensionar. Locuieşte īn Dorohoi.
Īntors de pe front, am intrat īn īnvăţămānt, īn Vorniceni, comuna natală. Tot pe-atunci, īn 1945, m-am īnscris īn PNŢ. Şi directorul meu, Costică Ciubotaru, era ţărănist.
Īn toamna anului 1946, m-am căsătorit şi am fost transferat, la cerere, īn judeţul Neamţ, de unde era soţia. Am fost īnvăţător şi director de şcoală īn satul Bordea, comuna Ştefan cel Mare.
După arestările din 1948, preotul Filip, din comuna Boureni – Iaşi, şi cu mine, am īnfiinţat o organizaţie pe care am numit-o „Frontul Patriei”. Era o organizaţie paramilitară, care avea drept obiective nesupunerea, chiar armată, la colectivizare, lupta īmpotriva bolşevizării ţării, pregătirea populaţiei satelor īn vederea conflictului, prevăzut de noi, dintre Occident şi URSS. Credeam că vin americanii!
Organizaţia a acţionat de la Paşcani, Sodomeni – Vatra Paşcani, pānă la Roznov, spre Bistriţa, pānă jos, la Roman, Bīrgăuani, īn judeţul Neamţ, şi pānă la Pipirig, sus, spre Mīnăstirea Neamţ.
O primă tentativă de a mă aresta s-a produs īn 25 noiembrie 1950. La mine acasă venise unul din membrii foarte activi ai organizaţiei noastre, Constantin Malu, din Verşani – Tupilaţi. El aflase că īntr-un sat de pe Bistriţa au fost descoperiţi cāţiva de-ai noştri. Cineva trădase. Acum veneau pe fir securiştii. Malu se aştepta ca Securitatea să ajungă şi la mine; totuşi, nu m-a avertizat.
Securiştii (un camion īntreg) au īnconjurat casa. Malu s-a blocat īntr-o cameră. A aruncat mai multe grenade īn diferite direcţii, dar fără să le amorseze. Un securist a īnceput să tragă. Malu a forţat geamul şi a ripostat cu foc. Pe mine mă capturaseră. Un securist mă ţinea de gāt. Cānd a auzit focuri deasupra noastră, securistul s-a adăpostit īntr-un şanţ şi a slăbit strānsoarea. Atunci l-am lovit şi am fugit, securistul a tras după mine, dar am avut noroc; arma i s-a blocat (era de la Securitatea din Bacău şi, mai tārziu, mi-a spus ce i se īntāmplase cu arma).
Malu a fost rănit. Securiştii l-au fugărit. Īn grădina unuia Huioagă, a dat de-o fāntānă şi s-a aruncat īnăuntru. Apa l-a ridicat afară şi s-a ţinut de pietre. Securiştii l-au pierdut. Nu-şi īnchipuiau că e īn fāntānă. Apoi, crezāndu-ne mai mulţi, au plecat.
Cu Malu m-am īntālnit mai tārziu. Am stat fugari…
Domnule Hrib, de unde aveaţi arme?
Se puteau lua cu camionul! Erau arme rămase după război. Īn zonă fusese linia frontului, cu multe cazemate. Şi acum, dacă s-ar face săpături, arme s-ar mai găsi.
Eraţi fugari…
Da. Īn trei. Cu Malu şi cu soţia mea (din prima căsătorie). După tentativa de arestare, ea a venit cu mine. Copilul nostru a rămas la bunica lui. A crescut sub
numele ei, Jora.
Stăteam prin păduri, dar aveam legături şi īn sate. Dormeam la diferite case. Oamenii ne dădeau sau ne aduceau māncare. am stat şi īn gurile de apă de la Timişeşti, de unde se aprovizionează cu apă Iaşii.
Am dus-o aşa pānă la descoperirea mea, tot prin pădure, la 17 iunie 1951. Atunci am fost prins şi arestat, la Sodomeni, lāngă Paşcani.
Au fost iarăşi schimburi de focuri?
Nu. Eram īn podul casei unui cetăţean. Nu se putea trage, că era īn plină zi. Dacă era noaptea, trăgeam sigur! Aveam şi grenade.
A fost arestată şi soţia mea. Constantin Malu a sfārşit īmpuşcat īn lupta de la Fīntīna Tīlharului, din pădurea Boureni.
Anchetarea noastră a durat din 1951, pānă īn 1953. Am fost judecaţi de Tribunalul Militar Iaşi şi condamnaţi la 25 de ani de īnchisoare. Tot la 25 de ani a fost condamnată soţia dintāi, Aurica Gorgos - Hrib.
Preotul Filip, cu care am īnfiinţat „Frontul Patriei”, a fost ucis īn 1952, īn timpul anchetelor, la Securitatea din Bacău.
Am stat īnchişi 13 ani şi o lună. Am trecut prin īnchisoarea Securităţii din Bacău; īn tranzit, prin Jilava; la Capul Midia, pānă la īncetarea lucrărilor la Canal; prin Aiud; la Cavnic, la mina de plumb, unde am stat trei ani, pānă la īnchiderea acesteia; la Baia Sprie, doi ani, tot la mină; prin Gherla, din 1958 pānă īn 1964. La 1 august 1964, cu ultima tranşă de deţinuţi politici, am fost pus şi eu īn libertate.
După eliberare, am venit la Dorohoi, unde locuia, bolnavă, mama. Dacă aş fi fost reprimit īn īnvăţămānt, m-aş fi īntors la Vorniceni, dar aşa ceva nu era posibil. Din motive personale, m-am despărţit de prima soţie, care fusese eliberată din īnchisoare cu cāteva luni īnaintea mea.
Am obţinut foarte greu un serviciu. M-am dus la Securitate şi le-am spus că, dacă nu primesc slujbă, mă īntorc la Gherla. Cu intervenţii, am fost angajat, ca funcţionar tehnic, la „Lupta pentru Pace”, unde m-a şicanat fostul director, Aurel Frunză. Am lucrat doi ani la Centrul energetic, pānă cānd, descoperindu-mi-se trecutul, mi s-a restructurat (iarăşi) postul. Şase ani am lucrat īn comerţul dorohoian. După ce am fost pisat de directorul OCL, Fusa, şi de şeful de serviciu Octav Pintilie (viitor deputat PSDR!), am ieşit la pensie, şi eu şi ceilalţi bucurāndu-ne că am scăpat unii de alţii.
Trebuie să mai spun că, după īnchisoare, am fost mereu urmărit, mereu cercetat, mereu achitat. Securiştii voiau informaţii. Ce informaţii? Fiecare fost deţinut a păţit la fel. Poate că voiau să ne compromită. Fără să īnţeleagă că, dacă ceva era compromis īn Romānia, acela era comunismul. („Calvarul deţinuţilor anticomunişti botoşăneni”, consemnate de Dumitru IGNAT)

Comentariile cititorilor
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristina ŞOPTELEA, o maestră a versului      [Poezie]
de Cristina Şoptelea
Crocodilul de Botoşani şi Paştele 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Sonete      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cu nea Floricel      [Proză]
de Viorel Buliga
Atac la persoană      [Proză]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Doru Petrariu
Domn’ Petrică      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Ameninţarea unui cenaclu cu identitate īn alb      [Cronică]
de Necompletat
Fără titlu      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Alexandru Hrib      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Tunica      [Poezii şugubeţe]
de Viorel Buliga
Inscripţie      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
Păcatele trecute şi mărturisite le iartă pe cele viitoare      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Ştefan Roşu
Un an de suferinţă la Botoşani      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Memorii      [Proză]
de Demostene Botez
Eseu cu… norocul vieţii      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Aud frunzele toamnei      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
„Glasul singurătăţii”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei