Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Gheorghe Dubiţ
[Scrieri documentare]
de Necompletat [alte lucrari ale acestui autor]
* născut la 24 decembrie 1923, în Mileanca. Dascăl de biserică
Eram la o înmormântare, la Havârna, când a venit jandarmul şi m-a arestat. M-au dus din post în post, pe jos, până la comisariatul din Dorohoi. Era 19 mai 1948. Acuzaţia era că deţineam publicaţii interzise. Că au fost găsite la mine. Dar eu nu le văzusem în viaţa mea.
La Dorohoi, comisar-şef era Carol Hudescu (Segal!), specialist în anchetă şi tortură. De acolo m-au dus la temniţa din Suceava, tot pentru anchetă.
Ancheta se făcea la miezul nopţii. Caraliul izbea uşa şi zicea: „Cutare, ieşi la cercetări! Ce, nu-ţi place Partidul?” pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scândură deasupra. Deţinutul era legat de scândură, cu faţa în jos, iar la comanda şefului curgeau loviturile, cu bastoane de cauciuc şi bâte, până când strigătele de durere încetau: cel bătut leşina. Îţi băgau ciorapii în gură, te udau cu apă şi o luau de la capăt.
În acest fel şi în alte multe feluri, ne-au torturat zile, săptămâni, luni, până la proces.
În cameră erau copii tineri. Fraţii Teodoroiu, Adrian şi Costică, Nicolae Buţureanu, Constantin Ailoaie, Petrică şi Georgică Tudose, din Dorohoi, Fănică Ionescu, învăţător din Darabani, Alexandru Ştefan. Ultimii doi au murit în închisoare. Erau şi preoţi, Ion Juncu, Filip Constantinescu; apoi doctorul Iliescu din Vorniceni şi mulţi, mulţi alţii.
De mâncare ne dădeau bostan, varză şi ciorbă de şobolan. Şobolanii cădeau noaptea în cazane. Dimineaţa, bucătarii, deţinuţi de drept comun, nu le mai spălau. Fumătorii ţineau în gură câte un fir de rogojină, să le treacă dorul de ţigară.
Procesul a fost o mascaradă. Eu am fost condamnat la trei ani de închisoare corecţională.
De la Suceava ne-au dus la Aiud, iar acolo, după o triere, pe ţărani i-au trimis la Gherla,
La Gherla a stat cu noi în celulă, vreo şase luni, un deţinut mut. Într-o zi, mutul i-a dat bucătarului cu gamela în cap, pentru că acesta îi dăduse un polonic numai pe jumătate plin, şi a început să înjure! Aşa k-au descoperit pe securistul informator, în zeghe, printre noi!
Şi la Gherla se făcea reeducare: douăzeci-treizeci de deţinuţi erau culcaţi în curte, cu faţa în jos, iar călăii îi băteau şi-i călcau în picioare până se săturau.
La Gherla, nu se putea mânca niciodată pe săturate. Asta se şi urmărea: moartea prin înfometare.
Turtoiul şi lintea mi-au distrus stomacul.
Am fost eliberat la 18 iulie 1951, dar, urmărit pas cu pas, eram un fel de condamnat la locul de muncă…
În mijlocul nopţii de 24 octombrie 1959, cinci persoane mi-au forţat uşile casei. Patru erau plutonieri, al cincilea era sectoristul de la Darabani, locotenentul major Maftei. Mi-au întors casa pe dos, căutând arme şi materiale subversive, Apoi m-au dus, pentru declaraţii, la Darabani. În maşină mai era moş Ion Bârzoi, din Tătărăşeni.
Până dimineaţa am ajuns în cătuşe la închisoarea Botoşani. Pentru anchetă. Aici, ca şi la Aiud, caraliii purtau ciupici de lână peste cizme, să nu li se audă paşii când veneau să se uite în celule, prin vizete.
Înspre ziua procesului, am fost ameninţat că voi fi împuşcat dacă nu-mi recunosc vinovăţia: că am zis că-i aştept pe americani şi că satelitul lor e mai bun decât al ruşilor! Pe când coboram de la camera de anchetă spre celulă, gardianul a adăugat: „Dacă nu recunoşti la proces, o să cazi într-o fântână!” Scara avea o treaptă lipsă. Cum eram legat la ochi, am păşit şi am crezut că mă prăbuşesc în fântână. În acelaşi timp, gardianul a tras un foc de pistol, zicând: „Te-am împuşcat, american imperialist, dacă nu recunoşti!” Am căzut în nesimţire şi m-au târât aşa, în celula de la parter.
A doua zi, pe 27 ianuarie 1960, m-au pregătit ca pe mire: ras, tuns, cu palton negru, nou, de la alt deţinut, cu cravată, stropit cu colonie. M-au dus, împreună cu alţi zece-doisprezece deţinuţi, la tribunal. Trebuia să arătăm eleganţi, ca nişte oameni politice, de…
Ca „om politic” am fost condamnat la şapte ani închisoare, la confiscarea totală a averii, pentru uneltire contra ordinii sociale prin agitaţie.
Pe cine „agitasem”? Pe martorul Teodor Hăidăuţu, care a spus că m-a auzit zicând că am să-i îngrop pe toţi comuniştii. Pe martorul Dumitru Condurachi, care a declarat că eu ascultam Vocea Americii şi spuneam prin sat că satelitul american e mai bun decât cel sovietic. Au fost opt martori acuzatori şi fiecare a spus câte ceva ca să mă îngroape de viu…
La eliberare, în 1964, m9i-au zis: „Eşti reeducat, reabilitat şi redat societăţii, care te aşteaptă cu braţele deschise!” Şi mi-am început viaţa de reabilitat stând ca un străin în propria ea casă, confiscată.  (Calvarul deţinuţilor anticomunişti botoşăneni)

Comentariile cititorilor
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristina ŞOPTELEA, o maestră a versului      [Poezie]
de Cristina Şoptelea
Crocodilul de Botoşani şi Paştele 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Sonete      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu
Cu nea Floricel      [Proză]
de Viorel Buliga
Atac la persoană      [Proză]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Doru Petrariu
Domn’ Petrică      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Ameninţarea unui cenaclu cu identitate în alb      [Cronică]
de Necompletat
Fără titlu      [Proză]
de Elena Florica Şuster
Alexandru Hrib      [Scrieri documentare]
de Necompletat
Tunica      [Poezii şugubeţe]
de Viorel Buliga
Inscripţie      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
Păcatele trecute şi mărturisite le iartă pe cele viitoare      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezie      [Poezie]
de Ştefan Roşu
Un an de suferinţă la Botoşani      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Memorii      [Proză]
de Demostene Botez
Eseu cu… norocul vieţii      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Aud frunzele toamnei      [Poezie]
de Anamaria Aura Bejenaru
„Glasul singurătăţii”      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei