Jurnalul de dimineataJurnalul de Botosani si Dorohoi
 
 
Blogul lui Rotundu
Polemică īntre Mihai Eminescu şi scriitorii botoşăneni
[Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub [alte lucrari ale acestui autor]
Īntr-un articol publicat de Mihai Eminescu īn „Curierul de Iaşi” din 12 iunie 1877, poetul face o critică aspră asupra literaturii ce se făcea īn acea perioadă la Botoşani, afirmānd: „Ştiam odată că īn vechiul tārg al Botoşanilor se face pastramă bună… sub denumirea generală de mezelic īn deosebite forme prin băcănii şi pieţe. Dar că-n Botoşani s-ar fi făcut literatură şi-ncă literatură ştii cole! cu şic asta n-o ştiam, pān-a nu ne veni Calendarul „Lectorul Romān” pe anul 1877 (Anul IV). Va să zică de patru ani se repetează aceste apeluri la gustul estetic, fără ca noi să le fi băgat de seamă”.
Īn articolul său „Pe calea īnflorită a muzelor botoşănene”, Barbu Lăzărescu, arată că a citit „Lectorul Romān”, īn care sunt publicate īn fiecare an „cāte un anagram, cāte un gnomogrif, un logogrif, un aritmogrif, un polindrom, o ghicitoare homonimă; iar deslegarea lor are loc īn anul următor” şi dă următorul exemplu:
„Sunt o plantă, - un arborel,
Produc un fruct rotundel
Albăstrui şi mititel
Sunt de neam un prunel”.
Vedem că Barbu Lăzăreanu ironizează producţiile literare botoşănene, dānd astfel dreptate lui Eminescu care a criticat aceste producţii, zise literare, cunoscāndu-le īncă din perioada cānd ocupa funcţia de scriitor la Consiliul Permanent Botoşani.
Īn „Curierul Romān” din 5 ianuarie 1877, Teodor Balassa īl atacă pe Eminescu astfel: „Bunul lui Eminescu, fiind copil, a fost adus īn Romānia şi anume la Dumbrăveni…; el se numea Emin. Tatăl d-lui Eminescu, bătrānul Gheorghe Eminovici, trăieşte şi astăzi īn Botoşani; şi chiar junele Eminescu nu rătăceşte de mult printre noi”.
Este un atac la originea etnică a lui Mihai Eminescu, fără ca acesta să ştie de fapt, originea reală a familiei Eminovici.
Sub titlul „Pro Domo”, Eminescu răspunde, īn „Curierul de Iaşi” din 23 ianuarie 1877, că este obişnuit să vad㠄amestecāndu-se īn discuţii, unde nu e vorba de casa, nici de familia cuiva, elemente cu totul personale care trec adesea, īn domeniul imaginaţiei pure” şi precizează mai departe: „Noi cunoaştem aproape tot ce s-a scris īn romāneşte şi susţinem contrariul. Dintre cei mai vechi Ralet a scris mai corect, dar cu toate operele lui n-au īnsemnătate. Īntre cei mai noi I. Adrian e necorect īn formă şi lipsit de gāndiri serioase. Cāt despre geniile poetice, literare, medicale, financiare, juridice etc. care ar fi să iasă alături cu breasla, pe care d-l. R. O tratează c-un dispreţ pe care nu-l merită, acele vor avea să apară de acu-nainte; pān-acum n-am putut constata provenienţa botoşăneană decāt la producte ca acelea ale d-lui Anghel şi ale altor de acelaşi soi”.
Vedem din cele de mai sus că şi Eminescu este foarte severe cu creaţiile literare şi autorii botoşăneni. Stilul acesta caustic, este stilul articolelor sale de la „Timpul” care-i va aduce mulţi duşmani. Īnsă, după cum susţine poetul īn acelaşi articol: „E datoria unui publicist de a respinge productele greşite şi criticile sale vor fi cu atāt mai aspre, cu cāt literaţii de cari va vorbi vor fi mai lipsiţi de cultură. Cānd cineva nu s-a īmprietenit nici măcar cu gramatica romānească, să nu cuteze a scrie poezii şi novele”.
Mihai Eminescu a avut parte şi de multe neplăceri din partea unor botoşăneni care, atunci cānd īncă mai era īn viaţă, nu l-au ajutat īn momentele grele prin care trecea, īn perioada cānd era bolnav şi fără mijloace de trai.
*
Īn anul 1887, cānd poetul se afla bolnav la Botoşani, un grup de cetăţeni botoşăneni depun o cerere la Consiliul judeţean pentru acordarea unui ajutor material: „Dacă această scenă ar cuprinde figura unui muncitor de rānd şi nu figură monumentală a unui bărbat care au depus o cunună pururi verde pe fruntea acestei ospitaliere Ţări, totuşi societatea ar trebui să-i īntindă o mānă protectoare, un ajutor.
Amintindu-vă această sfāntă datorie, subsemnaţii ne īntemeiem pe credinţa
că ea nu este dorinţa particulară, că această dorinţă este a oraşului īntreg şi că dv. Eraţi īn adăstarea unei asemenea propuneri pentru a o executa imediat (27 mai1887)”.
Scrisoare este semnată de 50 de botoşăneni printre care: A. Bobeică (ce avusese proces cu Gh. Eminovici), Dr. Hynec, Dr. Hainal, M. Miclescu, D. Moţoc, I. Lăzăreanu etc., oameni bogaţi care ar fi putut să vină ei īnşişi cu o sumă de bani pentru ajutorarea poetului, aşa după cum arată şi Vladimir Şardin: „şi, pe cānd īn fiecare seară, īn cluburile bogaţilor din cetate, la masa verde, se cāştigau şi se pierdeau averi, din care o infimă părticică ar fi putut alina atāta suferinţă, o minte, un suflet, un om, cum n-a fost altul īn ţara sa, pre māndru chiar īn starea lui de nebunie, de a īntinde o mānă cerşetoare pentru a culege pomană, se stingea īn fiecare clipă tot mai mult, īn văzul tuturor din oraşul său natal, fără ca cineva să se simtă īnduioşat de atāta grozăvie”.
Īn şedinţa extraordinară a Consiliului permanent al judeţului Botoşani din 14 iunie 1887 s-au exprimat păreri pro şi contra acestei propuneri. Consilierul Leca nu este de acord cu propunerea, alţii, cum a fost consilierul Rusu, au fost pentru acordarea unei subvenţii de 120 de lei pe lună (1200 pe zece luni), deoarece după cum susţine acesta: „Noi suntem datori ca conjudeţeni a-l ajuta, fiind fiul judeţului, căci dacă vom merge pe urmele ştiinţei, apoi omenirea īntreagă trebuie să ajute…, căci un om este mai scump decāt bugetele, omul trebuie preferat cazarmelor şi caselor” (Arh. St. Botoşani, dosar 13/1887, f. 136-138).
Din această sumă, Eminescu a primit 1000 lei pānă īn martie 1888, cānd pleacă la Bucureşti, īmpreună cu Veronica Micle.
Īn 1887 artistul constănţean I.D. Ionescu a dat o reprezentaţie teatrală īn folosul lui Eminescu īn urma căreia sunt adunaţi 175 de lei. Banii sunt trimişi primăriei din Botoşani, conform referatului poştei din Botoşani din 5 ianuarie 1887; „Mandatul īn questiune No. 7 s-a aquitat Primăriei īn ziua de V/10 s.n. sub Nr. 43 al situaţiunei mandatelor poştale sosite. Oficiul poştal Botoşani”.
Primarul Botoşanilor, Hasnaş, nu restituie banii poetului şi după cum scrie Harieta īn scrisoare din 10 decembrie 1887: „O persoană, amploiat mic, ne-a asigurat că banii trimişi de domnul cu scrisoarea alăturată i-a māncat… primarul de Botoşani, vestitul Hasnaş, cumnat cu generalul Pilat.
B(ădescu) iarăşi se teme să-l publice pe Hasnaş şi el este convins că primarul īnsuşi a māncat banii”.
Īn cele din urmă, primarul, strāns cu uşa, cu ancheta pornită de la Iaşi este nevoit să restituie poetului, banii. O face īn 6 februarie 1888. acesta este unul dintre exemplele īn care oameni şi instituţii din Botoşani, nu au īnţeles să-l ajute pe Mihai Eminescu īn momentele grele ale vieţii sale. Ele au rămas ca o pată ruşinoasă pe obrazul oraşului, unde poetul a văzut lumina zilei.
Toate acestea te fac să consideri īndreptăţită apariţia la Botoşani, īn 1929, a broşurii „Mihai Eminescu – Genialul botoşănean uitat de botoşăneni” de Constantin Ioan Mighiu, īn care sunt trecute īn revistă cele mai cunoscute şi mai de neīnţeles atitudini īmpotriva poetului. Dacă botoşănenii īl considerau prea mare pentru ei, probabil că şi ţara īl considera la fel, lăsānd universalitatea să se īngrijească de el.
Observăm că botoşănenii l-au ajutat pe Eminescu īn momentele mai grele aşa cum l-au perceput fiecare pe poet. Pentru unii el a fost cel mai de preţ „product” al judeţului, iar pentru alţii el era al ţării īntregi (ceea ce era adevărat) şi că numai ţara era datoare să-l ajute. Mulţi, mai īn vārstă, care avuseseră divergenţe şi chiar procese cu Gh. Eminovici, nu puteau uita aceste lucruri şi īmpotrivirea lor se răsfrāngea şi asupra poetului. („Mihai Eminescu la Botoşani”, de Nicolae IOSUB)

Comentariile cititorilor
criticul criticilor [03 March 2006 | 18:47:35]
Nemaipomenit!Continuati!
NmQWSwOPdGqvj [27 January 2013 | 09:45:32]
Bună ziua domnu Teodorovici Gică sunt. Ieu mai eentăi vă mulţumesc frumos căci aţ zis la lume de inerivtu meu şi căci mă apreciaţ. Să ştiţ că de aveţ de pus grese sau faeanţă s-au var ieu vă ajut şi nen ţelegem. Deci acum căci am fost amabeli aş vrea să zic şi ieu ceva ontopic. Deci ieu mă bucur căci apare o carte despre revoluţe căci pe 22 decenbre ie zioa revoluţei şi trebe să serbăm cumva revoluţea. Dar să ştiţ că mai eentăi şi mai eentăi mia num-i pria place titlu deloc, pentru căci parcă ie ca ceentecu acela a lu doamna Chireac Corina care zicea strada Speranţei la parter. Adică are tot ateeta imaginaţe ceet avea titlurile care le punea verii mei Vacă şi Bejan la gazeta a şcoliii. Bun. Pe urmă mia num-i pria place autoriii care aţ ales, pentru căci iei e un fel de vedete, iară vedetele care ştie că vorbeşte pentru public ie previzibile atuncea ceend vorbeşte despre lucruri mari cum a fost revoluţea. Deci sup acest aspect ie o carte prevăzubilă. Iară ce nu ie prevăzubil, ie irelevant. Căci care ie relevanţa la ce crede doamna Ceerneci despre revoluţe? Sau relevanţa la ce crede domnu Moraru? Una peste alta ieu cred căci ie o carte de esee inpresoniste despre revoluţe, care na-m so citesc deloc. Ieu ma-ş fi aşteptat să alegeţ doăzeci de oameni care fiecare să reprezinte ceva din socetatea rome2nă la vremea revoluţei. De egzemplu, un domn profesor de franceză care iera navetist la ţară. Sau un folbalist care-l durea la bască. Sau un muncitor care muncea la Braşov. Sau cum sa văzut revoluţea dintru-n orfelinat de copii. Sau poate cea făcut la revoluţe un rom (ţigan). Sau un miliţean. Ect. Deci asta ie părerea mia a lu Gică. Ieu vă rog să ţineţ cont de părerea mia, pentru că ceend o să serbăm cinzeci de ani de la revoluţe să scoteţ o carte şi cu revoluţea oamenilor sinpli.
ijsLNADSnxxaq [28 January 2013 | 04:12:19]
VrWqumLLd [29 January 2013 | 19:17:10]
yVR93C , [url=http://cglfvoledapi.com/]cglfvoledapi[/url], [link=http://gxsbldpyjrom.com/]gxsbldpyjrom[/link], http://lzfvrtkyktpc.com/
MOLwALNGtMiAyaf [30 January 2013 | 05:03:22]
Autor:
Comentariu
Intruduceti in casuta text codul de securitate din poza de mai jos:
 
Cristian Bejan – un poet īndrăgostit de culorile toamnei      [Poezie]
de Cristian Bejan
Gazeta Dorohoiului      [Scrieri documentare]
de Gheorghe Amarandei
Eseu cu… noroc şi nenoroc      [Eseu]
de Cezar Vasilescu
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Mihai Munteanu
Crocodilul de Botoşani şi iarna 2006      [Poezie satirică]
de Ionel Bejenaru
Romānul şi primele sărbători de primăvară      [Pamflet]
de Ionel Bejenaru
Marea antologie a glumei evreieşti      [Anecdote]
de Teşu Solomovici
Bogăţia lui Remus      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Actor amator      [Proză]
de Gheorghe Chiţac
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Vasile Iftimie
Perechea de mănuşi şi anii grei de puşcărie      [Schiţe]
de Ioan Rotundu
Tranzacţia      [Proză]
de Traian Calancea
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Oana Cătălina Ninu
La concert      [Proză]
de Viorel Buliga
Violonistul      [Proză]
de Andrei Alex Mihăescu
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Viorel Buliga
La rānd      [Poezie]
de Constantin Bojescu
Discrete sacrificii pe altarul devotamentului      [Fabulă]
de Costel Pricopie
Grupaj de poezii      [Poezie]
de Doru Petrariu
Polemică īntre Mihai Eminescu şi scriitorii botoşăneni      [Scrieri documentare]
de Nicolae Iosub
Poezii şugubeţe      [Poezii şugubeţe]
de Constantin Puiu